Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Lună: martie 2007

Ceea ce nu știi

Ceea ce nu știi poate să fie de multe ori ceea ce te protejează, ceea ce îți dă curajul și puterea de a realiza fapte mărețe. Se spune că din punct de vedere aerodinamic bondarul nu are cum să zboare. Însă bondarul nu știe acest lucru și tocmai de aceea zboară și ornează tabloul grădinilor înflorite cu bîzîitul său grav.

Este adevărată și afirmația care spune că a cunoaște înseamnă a avea putere. Sînt mii și mii de exemple care pot să susțină  această afirmație, dar eu vă invit acum să vă gîndiți cît de cît și la varianta în care ați putea fi mai fericiți dacă nu ați cunoaște unele lucruri. Desigur, o asemenea perspectivă este prost văzută în lumea noastră, în care s-a dezvoltat dragostea de putere în loc de puterea dragostei. Politica struțului a fost rezervată doar celor slabi și lași, însă de multe ori este bine să nu vrei să afli pînă la capăt unele lucruri. Se pot rezolva mai ușor unele probleme dacă le lași învăluite de mister. Știu că nu e ușor să lași lucrurile suspendate, să nu ceri să fie exprimate cuvinte, cînd oricum se subînțelege totul. Bucuriile pot avea o savoare mai mare dacă nu sînt îmbrăcate în cuvinte. La fel și durerile vor putea fi mai ușor sublimate dacă nu ajung să fie exprimate în cuvinte, care să se rostogolească prin canalele noastre auditive în hrubele creierului și ale sufletului.

Este bine ca din cînd în cînd să medităm asupra faptului că tot ceea ce nu știm împreună cu tot ceea ce știm, formează TOTUL și acest TOT este chiar aici și acum în noi și în afara noastră. Dar ce-ar mai putea însemna înăuntru sau afară, cunoaștere și necunoaștere cînd inima contemplă TOTUL?

Zile (zi-le) de început de primăvară

Tocmai au trecut sărbătorile de început de primăvară. Sărbători prin excelență ale iubirii,  sărbători ale sufletului îndrăgostit de viață, de oameni, de întreaga lume. Este totuși un loc minunat lumea în care trăim! Atîtea flori, atîtea zîmbete, atîtea chicote, priviri sfioase aprinse de doruri nenumite, o bogăție de emoții, de cuvinte, de mîngîieri s-au revărsat peste tot pămîntul din belșug. Ce frumusețe! Ce încîntare! Atîția oameni cu buchete de flori în mîini! Atîția oameni transfigurați de florile pe care le purtau în brațe!

Gîndurile de dragoste au respirat din plin în aceste zile de început de primăvară. Au tras în ele mult aer. Și-au făcut rezerve din belșug pentru situația în care vor trebui să petreacă din nou mult timp scufundate în adîncuri.

Ar trebui dată o lege prin care să fim obligați ca oriunde am merge să avem asupra noastră cel puțin o floare. Ce bine ar fi să avem permanent cu noi o floare pe care să o dăruim! Să ne dăruim unii altora flori de fiecare dată cînd ne întîlnim! Să facem schimb de flori în loc de strîngeri de mînă, atunci cînd ne întîlnim. Prezența unei flori asupra noastră ne face mai umani. Și dacă ar fi prea mult și prea dificil să avem asupra noastră permanent o floare, atunci să fim noi înșine flori. Să ne îmbobocească inima, să înmiresmăm totul cu zîmbetele și bunăvoința noastră.

Sper să păstrăm amintirea efectelor pe care le-au produs asupra noastră buchetele de flori pe care le-am dăruit sau le-am primit în aceste zile!

Fiți binecuvîntați și cît mai bogați în dragoste!

O primăvară frumoasă

Este foarte important pentru mintea omului ca timpul și spațiul exterior să fie finite. Timpul devine finit atunci cînd reușim să-i percepem cu adevărat ciclicitatea. Ciclicitatea anuală este măsura timpului nostru. Tot universul nostru temporar se încadrează din punct de vedere spiritual în această ciclicitate anuală a timpului. Retrăim aceleași sărbători anual. Din punct de vedere exterior sărbătorile se desfășoară în același mod, însă din punct de vedere interior ele trezesc bucurii tot mai mari, înțelegeri din ce în ce mai profunde. Dacă dezvoltarea interioară a sărbătorilor lasă de dorit, atunci omul simte nevoia de a diversifica modul exterior de trăire a acelei sărbători. El va căuta să facă de la an la an alte urări, alte gesturi, altfel de petreceri etc. Însă o sărbătoare sau, în general, o acțiune devine monotonă doar dacă sufletul stagnează și mintea nu mai descoperă înțelegeri din ce în ce mai profunde. Priviți copiii! Cum vă exasperează cerîndu-vă să le spuneți aceeași poveste sau să faceți același giumbușluc de nenumărate ori! În timp ce voi ajungeți la exasperare din cauza repetării ei se bucură de fiecare dată din ce în ce mai mult. Aceasta este o calitate extraordinară a sufletului viu și trebuie să o redobîndim prin înțelegerea tot mai adîncă de la an la an a sărbătorilor din viața noastră.

Să aveți o primăvară frumoasă și plină de viață!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén