Nu poți oferi învățătură decît celui care o cere. Cel ce caută găsește. Nu poți educa pe cineva care nu vrea să fie educat. Orice proces de cunoaștere necesită realizarea de efort. Pentru a realiza eforturi, chiar și intelectuale, omul trebuie să fie motivat prin recompense sau constrîns prin reguli punitive. Acestea sînt căile valabile pentru 99% dintre oameni. Cele mai bune rezultate se obțin atunci cînd eforturile intelectuale sînt realizate din pasiune. Cele mai bune rezultate le obțin cei care muncesc cu drag, care muncesc cu pasiune și acest lucru este valabil în orice domeniu.

Mass-media a scos in evidență în aceste zile două evenimente din domeniul educației oarecum bulversante: promovabilitate scăzută la bacalaureat și o promovabilitate foarte scăzută la Institutul National de Magistratură. Se analizează pe toate fețele aceste aspecte care, în ultimă instanță nu arată decit o pregătire foarte slabă a canditaților. Aș adăuga la aceste două situații și examenul de titularizare în invățămînt, examen care, de asemenea, scoate în evidență pregătirea precară a marii majorități a candidaților. Ceva nu mai merge în învățămînt. Ceva nu mai susține nevoia de cunoaștere. Și nu este vorba de subfinanțarea sistemului de învățămînt, ci de un dezinteres generalizat față de educație, față de cunoaștere. Copii pasionați de a învăța ceva sînt tot mai puțini. Modalitățile de constrîngere în a-i determina să învețe au dispărut, iar în ce privește recompensa efortului de a învăța iarăși nu mai poate fi vorba de vreo motivație nici în această direcție. Trăim într-o țară, poate chiar într-o lume în care a dispărut setea de cunoaștere. Din punct de vedere intelectual ne deșertificăm, sîntem aproape de a ne asfixia. Realitatea este chiar mai rea decît datele oficiale. Dacă ar fi fost o examinare corectă în toate școlile promovabilitatea ar fi fost și mai mică. Este greu să prevezi către ce fel de societate ne îndreptăm în condițiile în care setea de cunoaștere a dispărut, iar morala se remaniază, lăsînd pe dinafară virtuți esențiale în formarea unui om integru și onest. Deja trăim un primitivism social încă ascuns de declarațiile oficiale. Deplîngem starea în care am ajuns, arătăm cu degetul către guvernanți sau către profesori, dar ne prefacem că nu mai vedem decăderea morală și dezinteresul față de cunoaștere al elevilor și studenților, de fapt al tuturora, inclusiv al nostru. Sîntem pe ultimul loc în Europa în ce privește învățarea continuă, nevoia și setea de autodezvoltare permanentă. Odată ce ai ajuns într-un post nu mai faci altceva decît să îndeplinești cerințele minime, iar după un timp, eforturile pe care le faci au ca scop să-ți ascunzi incompetența și uite așa, incet, încet ajungi la pensie.

Reformarea acestor situații dramatice trebuie să aibă în vedere retrezirea setei de cunoaștere. Crearea unei societăți în care oamenii să își dorească să devină mai buni, mai înțelepți, ține de cei care vor să o conducă. Există un impuls lăuntric în orice ființă umană de a cunoaște cît mai bine mediul în care se dezvoltă. Acolo unde prosperă Cunoașterea și Bunul simț, prosperă tot ceea ce este bun. După 16 ani în care am mizat pe bun simț in toată activitatea mea, inclusiv în ideile promovate prin emisiunile radio, cărți și articole, încă mai sper că este posibil să devenim tot mai mulți dintre noi oameni de bun simț, chiar dacă momentan datele statistice arată că ne îndreptăm în direcția contrară.