Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Lună: martie 2013

Tăria spiritului

Se spune despre unii oameni că au un spirit puternic. Ei rezistă unor încercări foarte dure. Cînd spiritul unui om este foarte puternic el poate să treacă prin situații critice fără să-și piardă valorile, credința și mai ales capacitatea de a se bucura. De asemenea, în confruntarea cu bolile, adeseori grave, se poate vedea cît de puternic este spiritul unui om sau, altfel spus, tăria lui. Un spirit puternic poate să producă efecte miraculoase de autovindecare sau măcar de supraviețuire un timp mult mai îndelungat decît în cazul oamenilor cu un spirit mai slab, atinși de aceeași boală sau de aceeași rană. Despre un om cu spirit puternic spunem de obicei că el aparține mai mult Cerului decît Pămîntului, cu toate că acesta rezistă mult mai bine aici pe Pămînt, decît un spirit împămîntenit. El este foarte puțin legat sau condiționat de lucrurile și lumea în care trăiește și tocmai de aceea se descurcă mai bine cu ele.

De ce sînt totuși spiritele oamenilor atît de diferite în ce privește tăria lor dacă spiritul, care este scînteia divină din noi și este același în toti, nu are cum să fie în unii mai puternic, iar în alții mai slab? Ceea ce poate fi mai puternică sau mai slabă este însă manifestarea lui în noi, legătura care există între spiritul din noi și corpurile cu care am fost înzestrați. Un spirit puternic este caracterizat de o mare putere a credinței și aici nu vorbesc doar de credința în Dumnezeu, ci, în general, de credința în ceva sau cineva. Astfel, în funcție de natura celor în care credem pot fi spirite puternice orientate pozitiv, dar pot fi și spirite puternice orientate negativ, pentru că tăria spiritului nu este dată de natura celor în care credem, ci de intensitatea cu care credem. Sper să alegeți totuși să deveniți un spirit puternic prin susținerea binelui și nu a răului, pentru că răul este limitat totuși, pe cînd binele nu are nici o limită, el te poate conduce pînă în inima lui Dumnezeu.

Ceea ce ne ajută cel mai mult în încercările vieții este spiritul nostru, mai precis tăria lui și totodată orientarea lui pozitivă. Caracterul puternic al unui om se spune că este ceva înnăscut. Totuși, el poate fi dezvoltat dacă vom avea grijă să ne dăruim unui astfel de scop. Caracterul este suma faptelor noastre, el poate fi modelat prin toate faptele pe care le facem în initimitate sau în văzul lumii și de intențiile care se află în spatele faptelor noastre. Un om cu un caracter puternic, capabil să-și respecte cuvîntul dat, de exemplu, este totodată un om cu un spirit puternic. Spiritul este în ultimă înstanță ceea ce EȘTI și nu ceea ce AI. Cu cît ești mai aproape de ceea ce ești cu atît ești mai departe de lucruri și lume (în sensul detașării). Un spirit puternic este un spirit sărac în dorințe, sărac chiar și în idealuri, dar foarte mobilizat în a le împlini pe cele puține care îl animă totuși.

Caracterul puternic sau spiritul puternic al unui om este coloana lui vertebrală și totodată aripile lui, cu care se înalță în tăria cerului. Un spirit puternic și totodată pozitiv orientat, rămîne aproape mereu surîzător indiferent de încercările la care îl mai supune viața. La omul în care spiritul este puternic, funcțiile vitale și cognitive își trag seva din spirt și nu din afară. Cînd reușești să-ți găsești susținerea în propriul tău spirit și nu în cele exterioare, abia din acel moment încolo începi să experimentezi cu adevărat libertatea, împlinirea și fericirea intensă.

Cîteva vorbe despre vorbe

Vorbirea este o putere extraordinară, pe care o folosim cu multă inconștiență. Vorbirea este efectiv instrumentul care acționează direct asupra sufletului. Fiecare cuvînt vine din suflet și ajunge în suflet însoțit de o mulțime de vibrații specifice naturii sale, adică vibrații corespunzătoare semnificației sale și totodată intenției cu care a fost rostit. Vorbim mult prea ușor tot felul de vrute și nevrute. Lăsăm prea ușor să ne iasă pe gură cuvinte care au o încărcătură vibrațională dăunătoare, nepotrivită cu un suflet luminos, sănătos, pur și plin de iubire. Să ne amintim din învățătura lui Iisus care spune că nu atît ceea ce băgăm în noi ne impurifică sufletul, cît mai ales ceea ce scoatem din noi pe gură. Iar pe gură nu scoatem decît cuvintele.

Chiar este foarte important să nu rostim cuvinte care jignesc, cuvinte care blochează și înlănțuie sufletele. Chiar trebuie să ne ferim de vulgaritate și obscenitate în exprimare. Chiar nu avem nevoie de exemple negative pentru a evidenția o idee pozitivă. Oricît de sceptici am fi, nu trebuie să rostim mereu doar cuvinte care neagă, limitează, desconsideră și așa mai departe. Oricît năduf am avea în noi, trebuie să ne ferim să vedem iar și iar partea mai puțin frumoasă a lumii, acțiunile mai puțin corecte ale celorlalți și să evităm să facem referire la ele iar și iar, printr-o exprimare directă și adeseori „apăsată”. Există și mult negativism în lume, dar cînd vrem să ne susținem o idee pozitivă nu trebuie să evidențiem prea mult părțile negative care vin în contrast cu ideea noastră, doar pentru a o reliefa mai bine și a-i crește valoarea. Ce este valoros, este valoros prin sine însuși, nu prin comparație cu ceva considerat a fi lipsit de valoare! Este suficient să suținem binele prin lucruri bune, nu prin comparație cu cele negative, pe care le mai și evidențiem într-un mod exagerat ca să se vadă mai bine ideea noastră frumoasă și bună. Este bine să suținem binele prin cele bune și să ne ferim să susținem binele doar prin trimitere la cele rele de tipul „așa nu”!

Cînd sînteți suparați pe cineva mai bine îi spargeți niște lucruri decît să-i spuneți cuvinte grele. Decît să rostiți cuvinte care pot să doară foarte tare și să rămînă în suflet ca și durere pentru foarte mult timp, mai bine îi spargeți farfuriile sau geamurile.

Să nu fiți niciodată grăbiți la vorbă! Veți avea doar de cîștigat dacă veți fi atenți la ceea ce spuneți și dacă vă veți strădui să scoateți din voi de acum încolo doar vorbe frumoase, corecte și care vin din adîncul sufletului! Vorbirea este o putere colosală, are un potențial creator uriaș! Însă ea poate crea atît Raiul cît și Iadul. Depinde cum o folosești! Utilizată cu înțelepciune, vorbirea devine cea mai eficientă metodă de transformare a sufletului și a lumii.

Viața și lucrurile

L-am rugat să-mi dea toate lucrurile/ Ca să pot gusta viața./ Dar EL mi-a dat viața/ ca să pot gusta toate lucrurile!  – Rumi

Vă propun ca temă de meditație aceste versuri ale lui Rumi. Par a fi înțelepte! Cînd le-am citit, mie aproape că mi s-a oprit mintea. Chiar nu avem nevoie de mai mult! Viața ne este darul cel mai de preț, numai că viața la care se referă Rumi, viața care ne poate face să gustăm toate lucrurile este viața sufletului trezit. Viața egoului este plină de dorințe, egoul vrea toate lucrurile din lume ca să ajungă să guste o fărîmă de fericire, însă dacă sufletul unui om s-a trezit, dacă își simte inima vie, atunci el este pe deplin fericit și se bucură de tot ce este în jurul său, de cele mai simple lucruri.

În direcția aceasta copiii sînt cei mai buni învățători, pentru că mintea lor nu este legată de lucruri și de „valoarea” lor. Ei au VIAȚA care îi îndeamnă să „guste” toate lucrurile, nu au nevoie de lucruri ca să guste viața. Oare cînd pierdem darul acesta? Și de ce o fi atît de greu să-l recîștigăm? Desigur, copilăria nu este stadiul perfecțiunii și maturității spirituale, dar unele daruri spirituale de excepție le avem doar cînd sîntem copii și cumva trebuie să le redobîndim pentru a ne desăvîrși, iar începutul drumului poate fi acesta: nu avem nevoie de toate lucrurile din lume ca să gustăm viața, ci este de ajuns că avem viața ca să „gustăm” toate lucrurile din lume!

Pasiune

Frumoasă, elegantă, distinsă, profundă, plină de viață, adeseori neînteleasă, hulită, alungată, criticată – Pasiunea rămîne cea mai de preț comoară a fiecăruia dintre noi. Pasiunea este ceea ce ne însuflețește. Pasiunea este singura care ne poate conduce adînc în noi înșine și ne găsește drumul cel mai bun prin meandrele vieții.

Viața merită să fie trăită doar cu pasiune. Ceea ce facem, să facem cu pasiune. Pasiunea are darul de a ne face să ne simțim vii, strălucitori, luminoși. Pasiunea este singura capabilă să dea miez vieții, să dea un sens trăitului, să dea un rost zilelor. Pasiunea atrage și menține bucuria în noi, chiar și atunci cînd ne confruntăm cu cele mai mari obstacole. Pasiunea face să fie apreciată chiar și cea mai nesemnificativă activitate, dacă este susținută de ea. Cînd Pasiunea decide să se implice în ceva, orice ar fi acel ceva, devine dintr-o dată foarte semnificativ, foarte viu, foarte profund. Orice realizare măreață din această lume și din întreg Universul este și rodul Pasiunii! Oriunde vedeți o realizare extraordinară acolo să știți că a fost și este prezentă și Pasiunea!

Pasiunea ne face să acționăm ca întreg, să acționăm cu tot sufletul în ceea ce avem de făcut, să fim mereu cu totul în noi înșine. Pasiunea adună la un loc tot ceea ce sîntem și face să se manifeste armonios fiecare plan al ființei. Chiar dacă oamenii pasionali par a fi ușor „plecați de acasă” ei sînt de fapt singurii cu adevărat ACASĂ și sînt totodată toată savoarea vieții, avînd darul de a-i molipsi cu bucurie și poftă de a trăi pe toti ceilalți din jurul lor.

Dacă nu o aveți deja în viața voastră, nu întîrziați și invitați-o pe această minunată, nobilă și fascinantă Grație, a cărei prezență vă va aduce atîtea și atîtea beneficii, să vină la voi în suflet. Gasiți-vă timp măcar pentru o singură activitate care să vă pasioneze și încet, încet simțiți apoi pasiune în tot ceea ce faceți. Dacă e să cuceriți pe cineva, cuceriți Pasiunea, restul, orice altceva vă veți dori, vor fi darurile ei. Are o zestre foarte bogată!

Urări de primăvară

O primăvară frumoasă vă doresc tuturor! Cu soare și ploi, cu caldură îmbietoare și multe flori. Să rîdeți, să zîmbiți, să vă bucurați și să bucurați! Să aveți parte de gesturi mărunte și bucurii mari. Vă doresc să aveți bucuria de a asista la nașterea unei flori și șansa imensă de a asculta simfonia strigătelor de bucurie ale frunzelor care își iau avînt din strînsoarea protectoare a mugurilor. Zumzetul de albine să vă aducă aminte de profunzimile sufletului și să vă jucați vorbind cu albinele și bondarii pe limba lor, zumzăind. Miresmele sublime ale florilor să vă îmbrățișeze trupurile pe dinăuntru și să vă inspire în redecorarea grădinii propriilor gînduri. Vă îmbrățișez și vă spun zîmbind: Bine ați venit în Primăvară!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén