Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Lună: septembrie 2018

Câteva paradoxuri

Deși în realitate suntem fluizi și foarte volatili, noi ne percepem mai ales din perspectiva solidității trupului și a materiei.

Ca și conștiință suntem fără formă și fără curgere, neafectați de spațiu și timp. Fiind dincolo de spațiu și timp suntem imuabili.

Ca și ego suntem delimitați în spațiu și timp și astfel ne transformăm continuu și totodată ne agățăm mereu de ceea ce ne conferă senzația de stabilitate și perenitate. Până când nu vom lăsa să curgă ceea ce este de curs, renunțând la orice agățare, la orice atașament nu vom putea să găsim stabilitatea și perenitatea autentică de dincolo de spațiu-timp!

Deși în zilele noastre oamenii mai întâi fac sex și abia apoi văd  dacă se iubesc, sexul nu poate fi cu adevărat satisfăcător, dacă nu există mai întâi iubirea reciprocă. Astfel, poți să pierzi ani de zile până când găsești pe cineva destul de potrivit sexual pentru a ajunge mai apoi și la iubire. Fericiți cei care descoperă mai întâi iubirea. Iubirea ne ajută ca în loc să facem sex, să facem dragoste, iar dragostea este mereu satisfăcătoare!

Deși prostia pare a fi nemărginită, ea se manifestă prin oamenii mărginiți!

Păstrează-ți bucuria!

Orice ar fi și în orice situație ați ajunge, păstrați-vă bucuria! Sunt oameni veseli în această lume, sunt oameni care se distrează cu ușurință, dar majoritatea dintre aceștia nu sunt conștienți de problemele lumii, nu prea s-au confruntat cu greutățile vieții. Adevărații oameni veseli sunt aceia care își păstrează bucuria chiar și după ce s-au confruntat cu greutăți. Unii dintre noi devenim conștienți de problemele lumii, de sărăcie, de foamete, de orgoliile și ignoranța multora care ne conduc, de agendele lor secrete profund manipulatoare și începem să luptăm, să facem ceva pentru a îmbunătăți lucrurile și în străduința noastră de a ajuta, ne pierdem bucuria! … Și nu este bine!

Unii oameni devin conștienți de ignoranța în care se află și încep o muncă de transformare, de învățare, de trezire, însă dacă își pierd bucuria de a trăi în timp ce fac efortul de a se trezi, focalizându-se doar pe defectele și lipsurile pe care le au, le va fi mult mai dificil să obțină rezultate pe calea transformării.

În orice tip de demersuri v-ați angaja căutați să nu vă pierdeți bucuria! Urmați doar acea cale și acei oameni care, deși vă impulsionează să vă transformați, vă ajută totodată să vă păstrați bucuria!

Perfecțiunea

Dacă vrei să fii fericit, negăsind ceea ce cauți, caută perfecțiunea și dă-ți seama cât mai repede că nu există! Fă cât mai bine ceea ce faci, dar nu te încăpățâna să fii perfect! Fii bun, fii foarte bun, dar nu te considera perfect! Visează o lume cât mai bună, dar nu te întrista dacă nu este încă perfectă! Bucură-te de compania oamenilor, dar nu te aștepta ca ei să-ți aducă doar bucurii! Viața devine perfectă din momentul în care îți dai seama că nu este perfectă!

Fii mereu în expansiune!

Tinerețea omului se sfârșește când se sfârșește expansiunea sa. Din momentul în care nu mai continuăm să creștem, începem să îmbătrânim. Din punct de vedere fiziologic există, în mod cert, o limită a creșterii noastre armonioase, însă din alte puncte de vedere nu există vreo limită. În ce privește cunoașterea nu există limită, putem crește mereu. În ce privește iubirea, de asemenea, nu există vreo limită, iubirea poate să crească neîncetat. Atât timp cât vom continua să creștem vom rămâne tineri și fericiți. Visurile să ne rămână vii, încrederea să nu ne părăsească. Buna-dispoziție, pacea sufletească, simțul umorului sunt proiectate în așa fel încât să se dezvolte continuu. Numai că, cel mai adesea, facem mari eforturi pentru a le împiedica să crească și atunci începem să îmbătrânim. De obicei, spunem că lucrurile sunt într-o cauzalitate inversă, adică toate acestea scad pentru că îmbătrânim, dar în realitate îmbătrânim din momentul în care pe mai multe planuri ale vieții am renunțat să creștem, să fim în expansiune! Să presupunem că omul este alcătuit din trup, minte și suflet. Dacă pe două din cele trei planuri am încetat să creștem să fim în expansiune, înseamnă că am început să îmbătrânim. Dacă pe două din cele trei planuri continuăm să fim în expansiune, ne vom simți tineri și fericiți. Să fim mereu în expansiune!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén