Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

A avea totul

Conștienți sau nu, cu toții aspirăm să avem nici mai mult nici mai puțin decît TOTUL. Sîntem zidiți în așa fel încît rareori ne mulțumim cu firmituri sau jumătăți de măsură. Chiar dacă declarativ, de exemplu, spunem că ne mulțumim să fim doar sănătoși, în sinea noastră vom vrea întotdeauna mult mai mult de atît. Am mai și moștenit un obicei prost de la generațiile anterioare cum că nu putem fi fericiți decît dacă avem totul, adică tot ce ne dorim! Ei bine, oricît ar părea de utopic, totuși, este posibil să avem TOTUL.

Religia ne spune că, dacă îl avem pe Dumnezeu avem totul, deci este suficient să obținem comuniunea deplină cu Dumnezeu și vom avea astfel totul, vom fi desăvîrșiți pe toate planurile. De fapt se spune că, ar fi suficient să avem doar credință și deja am avea toate motivele ca să fim fericiți, deoarece, avînd credință simțim că avem totul. Acesta ar fi răspunsul oferit de religie, să fim cu Dumnezeu, în Dumnezeu și atunci avem totul.

Filosofia spune că, dacă avem înțelepciune, avem totul. Omul înțelept este pe deplin fericit, vede TOTUL în ceea ce este, în ceea ce are, în ceea ce îi aduce viața, clipă de clipă. Înțelepciunea te face să te simți complet și te învață să faci trecerea de la „a avea” la „a fi”. Dacă este să fim rezonabili, devine logic faptul că nu poți fi proprietarul tuturor bunurilor de pe Pămînt, nu poți avea stelele și spațiul, dar poți obține realizarea interioară de A FI una cu TOTUL și atunci este ca și cum ai avea totul. Iată de ce înțelepciunea este calea rezonabilă de a avea totul.

Iubirea este calea! Dacă ai IUBIRE ai totul. Cînd iubești ai totul în ceea ce iubești. Iubirea te face să fii extrem de nerezonabil în gîndire, te face să afirmi răspicat că ai totul chiar și atunci cînd vîntul îți suflă prin buzunare. Este nerezonabil omul care strigă: „Iubirea mea este Totul”, dar am învățat să-i tolerăm îndrăgostitului nebunia, pentru că, sfidînd orice logică, el chiar pare să aibă totul. Să iubești cu atîta putere încît să simți că ceea ce iubești este totul, nu este de ici de colo. Fericiți cei care pot să iubească cu atîta putere! Cînd trăiești doar pentru ceea ce iubești, tu nu mai exiști. Și cînd ai ajuns să nu mai exiști pentru tine (adică atunci cînd nu  mai ai nici un interes personal) atunci ai totul. Aceasta ar fi o explicație rezonabilă pentru a înțelege cu mintea, cum de reușește IUBIREA să te facă să simți că ai totul. Ador „obrăznicia” Iubirii, și eleganța sau doar nonșalanța cu care sfidează legile gîndirii și ale lumii. Miraculoasă puterea ei, fericiți cei care o pot trăi total!

O altă cale de a avea totul este renunțarea. Paradoxal, dar așa este! Renunțînd la orice dorință ajungi să ai totul. Cînd nu-ți mai dorești nimic, obții totul. Un alt mister, o cale dificilă, dar adevărată, probată de-a lungul timpului de un mare număr de oameni.

Și o combinație între aceste căi poate fi abordată, dar cei care au reușit să ajungă să aibă TOTUL au mers la un moment dat pînă la capăt pe o singură cale. Succes! Eu încă nu am ajuns să am totul, în lumea aceasta chiar am foarte puține, dar sînt totuși pe cale. Cu Credință, aspirînd la Înțelepciune, Iubesc și Renunț la mine.

Previous

Corelații

Next

Fluxul vieții

1 Comment

  1. Bagal...

    Iubind in profunzime cu toata fiinta, devii astfel intelept si cum iubirea vine de la Dumnezeu, inseamna ca-l avem pe Dumnezeu in noi….si iata imbinarea celor trei cai ….M-am intrebat adeseori care este calea mea, desi intuiam ca este iubirea. 🙂
    multumesc din suflet pentru astfel de scrieri minunate pe care le postezi aici. Pe mine ma ajuta.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén