Editorial - Arta de a trăi

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Majoritatea compozitorilor de valoare în domeniul oricărui gen muzical sînt de acord cu privire la faptul că astăzi este aproape imposibil să fii cu adevărat original atunci cînd creezi muzică. Acelaşi lucru este valabil şi în domeniul publicaţiilor de orice tip. Ca atare, nu avem pretenţia de a fi nici originali sută la sută şi nici mai buni decît alţii. Ceea ce pot să vă asigur însă, este că într-o mare proporţie vom fi diferiţi de celelalte publicaţii online care îşi propun să vă ofere soluţii cu privire la îmbunătăţirea vieţii.

Revista "Arta de a Trăi Magazin" apare după aproximativ şapte ani de muncă în domeniu. Despre arta de a trăi am realizat emisiuni radio timp de şapte ani, am scris o carte, am ţinut cîţiva ani cursuri săptămînale, zece luni pe an, am creat un site şi o listă de discuţii pe Internet. În urma tuturor acestor activităţi am adunat suficientă experienţă personală pentru a îndrăzni să organizez redactarea unei reviste în domeniu. Ce este arta de a trăi? Sau ce înţelegem noi prin arta de a trăi?

Aş putea spune că titlul exprimă tot ceea ce ar fi de exprimat. Trăitul este un act conştient, spre deosebire de vieţuire care este un act inconştient. Trăitul creşte ca pondere cu atît mai mult cu cît viaţa noastră se va umple de acte volitive în detrimentul celor instinctuale.

Ca vieţuitoare tindem în mod naturul spre menţinerea şi perpetuarea vieţii (legea fundamentală a vieţii şi singura care ne guvernează atîta timp cît încă nu ne-am trezit din punct de vedere spiritual), iar ca trăitori tindem spre desăvîrşire şi împlinire spirituală (ceea ce adeseori contravine legii fundamentale a vieţii, de exemplu, să nu uităm cuvintele cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, acela o va cîştiga). În acest context, arta de a trăi devine suma tuturor modalităţilor prin care un om reuşeşte să trezească în sine aspiraţia la desăvîrşire şi apoi să facă tot ceea ce îi este cu putinţă pentru a o atinge. Privind cu atenţie, ne dăm seama că acesta este şi dezideratul tuturor căilor spirituale. Şi atunci apare întrebarea: de ce arta de a trăi, cînd există atîtea şi atîtea căi spirituale, care îşi propun acelaşi obiectiv, desăvîrşirea sufletului, şi care se bazează deja pe o experienţă milenară în domeniu? Am tot respectul pentru căile spirituale tradiţionale şi consacrate, şi pot să spun că arta de a trăi se bazează de fapt pe rezultatele acestora. Deci nu se pune problema de înlocuire a căilor spirituale tradiţionale sau de a crea o nouă cale.

Dacă vom considera munca asiduă de îmbunătăţire a vieţii individuale ca şi cum ar fi munca unui artist care creează, abia atunci (considerăm noi!) vom avea o abordare corectă a muncii spirituale. Preocuparea directă şi abordarea făţişă a Spiritului poate rigidiza sufletul, poate să conducă la aroganţă, fixaţie şi secătuire emoţională. Abordînd munca de transformare spirituală ca pe o formă de exprimare artistică, vom evita capcanele menţionate. Este adevărat însă că s-ar putea să ne pierdem în jocul expresivităţii, ceea ce nu este chiar atît de grav pentru că sîntem încă pe tărîmul binelui, al mulţumirii şi frumuseţii, spre deosebire de primul caz cînd putem deveni seci, ursuzi, răutăcioşi, îngîmfaţi şi chiar disperaţi.

Prin arta de a trăi am urmărit şi încă mai urmăresc să trezesc în oameni dragostea faţă de frumos şi adeziunea la binele universal. Putem să facem cu toţii, indiferent de pregătire şi înclinaţii, acest lucru, îmbunătăţindu-ne propria viaţă prin înfrumuseţarea exprimărilor noastre de orice tip. Orice om exprimă permanent ceva sau este o formă de expresie a spiritului. Optimizînd şi îmbunătăţind continuu expresiile noastre - a căror sumă, între altele, formează ceea ce numim viaţă personală - vom deveni pentru noi, dar şi pentru ceilalţi un prilej de încîntare, purificare şi transformare în bine. Faptele sînt cele mai evidente forme de expresie ale unui om. Dacă faptele noastre vor fi în legătură cu binele şi frumosul, atunci şi viaţa noastră va fi frumoasă şi bună. Dar faptele sînt la rîndul lor compuse din multe gesturi şi acţiuni elementare. Să le cunoaştem pe acestea, să le optimizăm, să le facem să se exprime frumos şi atunci şi faptele pe care le vom face, vor fi demne de statutul nostru de oameni. Chiar şi atunci cînd nu acţionăm, noi tot exprimăm ceva prin atitudinea pe care o avem, prin gîndurile pe care le gîndim şi prin sentimentele pe care le trăim. Să căutăm să înfrumuseţăm aceste aspecte care ne definesc şi ne formează totodată şi realizarea Spiritului va deveni cu adevărat posibilă.

În concluzie, arta de a trăi nu este o cale spirituală în sine, ci o MODALITATE DE ABORDARE a căilor spirituale, modalitate care ţine cont de sensibilitatea expresivităţii artistice şi de puterea acesteia de a crea cadrul optim pentru dezvoltarea armonioasă a sufletului. Avem multe de învăţat prin raportarea la unele arte cum ar fi pictura şi sculptura şi, mai ales, avem imens de mult de cîştigat dacă, pe lîngă munca pur spirituală (de exemplu, post şi rugăciune) vom introduce în viaţa noastră şi manifestările artistice (muzica, dansul iniţiatic, pictura, sculptura şi multe altele) sau măcar atitudinea că sîntem ca nişte artişti care lucrează la cea mai glorioasă şi măreaţă Operă, la desăvîrşirea spirituală a OMULUI, alături de sau chiar împreună cu DUMNEZEU.