Fengshui - cele 5 elemente

Miruna Georgiana Macavei

Toate articolele scrise de Miruna Georgiana Macavei

Chinezii au observat şi analizat în vechime schimbările din natură, iar cunoştinţele acumulate au condus la conceperea principiului celor cinci elemente, care nu se regăseşte doar în Fengshui, ci şi în medicina chineză tradiţională, în practicile alchimiei interne, în alimentaţie.

Elementele mai sunt denumite şi „cele cinci faze de transformare a energiei”, acesta fiind de fapt înţelesul lor: forme ale energiei care se manifestă diferit în timp.

În Fengshui interacţiunea dintre cele cinci elemente este folosită pentru a spori puterea qi-ului pozitiv şi a corecta qi-ul negativ. Acest principiu este fundamentul Fengshui, care studiază modul în care aceste forţe se mişcă, se transformă şi interacţionează între ele.

Denumirea de „elemente” a fost dată pentru ca aceste concepte destul de abstracte să fie mai uşor înţelese de oameni, pentru a li se da o anumită „consistenţă” materială şi pentru a fi mai repede folosite. După corespondenţele găsite în natură, cele cinci faze ale energiei au fost denumite: focul, pămîntul, metalul, apa şi lemnul.

Fiecare element este asociat unui anotimp, punct cardinal, condiţie meteorologica, culoare, număr şi trigramă. Studierea naturii timp de sute de ani le-a dat învăţaţilor chinezi posibilitatea să facă aceste asocieri care pot fi considerate mai neobişnuite de către cineva care nu este familiarizat cu gîndirea şi modul de viaţă ale chinezilor.

Să începem cu focul, care a fost asociat în mod natural verii şi sudului, locul de unde provenea căldura şi lumina. Culorile roşu, purpuriu, portocaliu închis şi roz au fost legate de energia elementului foc.

Pămîntul este asociat anotimpului vara tîrzie, care corespunde sfîrşitului verii şi începutului toamnei la noi. Chinezii au făcut aceasta conexiune datorită faptului că existau cinci elemente, dar numai patru anotimpuri. Pămîntul corespunde punctelor cardinale nord-est, sud-vest, precum şi centrului, culorilor maro, galben şi umezelii.

Lemnul este asociat primăverii, anotimpul în care lemnul sub forma plantelor şi copacilor tineri se află în creştere. Estul este direcţia asociata lemnului, căruia îi corespunde culoarea verde şi vîntul.

Metalul este legat de anotimpul toamnă şi de punctul cardinal vest. Albul, argintiul şi auriul sînt asociate metalului, care corespunde şi condiţiei meteorologice de uscăciune.

Apa corespunde anotimpului iarna, nordului şi culorilor albastru şi negru. Frigul este asociat apei.

Cele cinci elemente nu se întîlnesc în natură separat, ci în mişcare, în interacţiune, sub forma unor cicluri, dintre care ne vom opri asupra ciclului de creaţie şi a celui de control.

Ciclul de creaţie

Acest ciclu este caracterizat de echilibru şi productivitate. În cadrul ciclului de creaţie al celor 5 elemente fiecare element dă naştere următorului.

Începînd cu apa, de exemplu, observăm că aceasta hrăneşte şi dă naştere lemnului (plantelor, copacilor), lemnul susţine şi hrăneşte focul, focul creează cenuşa care se transforma în pămînt, pămîntul prin mişcarea sa creează munţii, de unde se extrage metalul, iar metalul, reprezentat de munte, dă naştere apei (toate apele curg de la munte către mare) după care ciclul se reia.

De asemenea, acest ciclu este cunoscut şi sub numele de „relaţia mamă-fiu”, fiecare element fiind „fiul” celui care îl produce şi „mama” celui pe care îl produce.

Ciclul de control

Chinezii au observat ca în momentul în care unul din elemente devine mai puternic sau mai slab, armonia ciclului de creaţie este ruptă şi astfel apar dezechilibrele. Ei au văzut în acelaşi timp şi că dacă se acţionează asupra unui element cu ajutorul altui element lucrurile se pot îndrepta şi armonia se poate recîştiga. Sistemul prin care elementele se controlează unele pe altele l-au numit ciclul de control al celor 5 elemente.

Acest ciclu se prezintă sub următoarea succesiune: focul topeşte metalul, metalul taie lemnul, lemnul străpunge pămîntul, pămîntul absoarbe apa, iar apa stinge focul şi ciclul (cercul) se închide.

Cele cinci elemente folosite ca remedii în Fengshui

Recunoaşterea remediului corect şi alegerea celui potrivit au o importanţă crucială în promovarea echilibrului. Echilibrul ne aduce o sănătate mai bună, prosperitate şi armonie în cuplu.

Ca punct de început, e bine să vedem dacă vibraţia energiei elementului folosit ca agent de control sau ajutor este destul de puternică. De aceea, mărimea acestuia trebuie să fie proporţională cu camera, fiindu-ne uşor să îi detectăm esenţa.

Atunci cînd nu putem folosi chiar elementul însuşi, sub o forma activa (sau yang, după cum am învăţat mai demult), ne mulţumim cu culoarea asociată elementului respectiv. Pentru a avea beneficii maxime, este de dorit să asortăm culorile pereţilor, tapiseriei fotoliilor, covoarelor, cearşafurilor şi perdelelor.

Focul este folosit pentru remedierea relaţiei dintre lemn şi pămînt, sub forma unor lumînări aprinse sau a unui şemineu în care arde focul, a lămpilor cu abajur sau bec roşu, aprins 24 de ore, sau a culorilor roşu, portocaliu închis, purpuriu sau roz.

Pămîntul remediază relaţia dintre foc şi metal şi se regăseşte în pietre, figurine, sculpturi sau lămpi de ceramica, argilă sau ciment şi în culorile maro sau galben.

Metalul foloseşte la armonizarea relaţiei dintre pămînt şi apă. Remediile de metal includ: figurine, rame de tablou, pături, echipament, pendule, fişete pentru documente, lămpi de alama, oţel, argint, aur, cupru sau bronz. Culorile sunt alb, auriu sau argintiu. Metalul este asociat şi sunetului metalic al clopoţeilor de vînt, a ceasului cu pendulă sau pianului.

Apa remediază relaţia dintre metal şi lemn, sub forma acvariilor, fîntînilor de masă, vaselor cu apă curată în mişcare, regăsindu-se în culorile albastru şi negru.

Lemnul se foloseşte pentru remedierea relaţiei dintre apă şi foc. Plantele de apartament sau copacii, precum şi culoarea verde sînt utilizate în acele cazuri care necesita energia lemnului.

Aplicarea principiului celor cinci elemente îşi are rezultate optime atunci cînd este folosit în cadrul şcolilor mai avansate, cum ar fi Şcoala celor opt case sau Stelele călătoare, care utilizează formule avansate de calculare a locului ideal pentru plasarea remediilor de acest tip.