Dumnezeu şi Sfîntul Petru au plecat într-o zi să facă o inspecţie prin Iad. Şi atît de uimit şi buimăcit a fost Sfîntul Petru de toate cîte a văzut pe acolo că s-a rătăcit de Dumnezeu şi nu mai ştia cum să iasă din Iad. Îşi spuse în sinea lui că a încurcat-o rău de tot; „dacă îşi dau dracii seama că nu mai ştie pe unde să ies afară din Iad ăştia sînt în stare să mă ţină aici pînă şi-o aminti Dumnezeu de mine”. Aşa că în loc să întrebe pe careva sau să rătăcească în neştire căutînd ieşirea, se apucă să măsoare o bucată de pămînt, să înfingă beţe şi să facă tot felul de calcule. Cînd îl vede Scaraoţchi rămîne uimit şi îşi trimite nişte drăcuşori să-l întrebe pe Sfîntul Petru ce tot face acolo.
"Iaca ce să fac. M-am gîndit că tare bine ar fi să existe şi aici în Iad o biserică."
Drăcuşorii au plecat imediat la Scaraoţchi să-i spună ce are de gînd să facă Sfîntul Petru. Îngrozit, acesta răspunse. "Mergeţi cît mai repede, luaţi-l pe sus şi scoateţi-l afară din Iad". Sfîntul Petru a dat să se împotrivească, le-a cerut să-l lase în pace să-şi termine treaba şi altele dintr-astea, dar în inima lui abia aştepta să se vadă afară din Iad.
***
Poate că într-adevăr lucrurile nu sînt ceea ce par a fi, dar probabil că nu sînt nici altceva.