Identitatea românească şi apartenenţa la Vest

Dora Pop

Toate articolele scrise de Dora Pop

Poporul român a păstrat de veacuri o tradiţie bogată, plină de simbolism spiritual şi a purtat ca legaţie de la o generaţie la alta un profund sentiment de iubire faţă de aceasta traditie, faţă de neam, ţară şi pămînt. În ciuda faptului că regiunea Carpato-Danubiano-Pontică în care ne-am stabilit a fost încă de la începutul timpurilor un motiv de dispută între popoarele din jur, ne-am păstrat limba, obiceiurile şi felul de-a fi, nepermiţînd a fi asimilaţi şi păstrîndu-ne integritatea culturală. Dar ce se petrece cu poporul român în prezent? De unde vine acum această dorinţă printre români de a deveni parte din cultura Europei vestice sau a Americii? De ce tinerii noştri se îmbracă diferit, ascultă o muzică diferită şi vorbesc o altă limba decît cea română? Este acest proces parte a evoluţiei tehnologice şi a modernizării, sau este doar o parte a degradării culturale a unui popor cu resurse spirituale nesfîrşite însă uitate? Este acest proces parte a unui plan diabolic creat de marile corporaţii industriale şi bancare din lume, de globalizare şi de manipulare a tuturor resurselor planetei? Răspunsul nu este uşor de găsit însă vom căuta să analizăm aici într-un mod obiectiv toate aspectele acestei transformări culturale şi spirituale. În acest mod probabil că vom reuşi să ajungem singuri la nişte concluzii.

Am să caut să fac mai multe referiri la sistemul comunist, acesta reprezentînd cea mai familiară situaţie de dezrădăcinare a poporului nostru. Însă acest proces, în opinia mea, a început în România cu mult înainte de perioada comunistă, iar astăzi se desfăşoară cu mult mai multă rapiditate şi cu o mult mai mare eficienţă. Unii cercetători şi oameni de ştiinţă speculează şi chiar vin cu probe argumentative cum că însuşi Eminescu a fost o victimă în acest război împotriva străinilor care încă de atunci atentau la integritatea noastră culturală. Cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu oferă detalii mai amănunţite în acest sens. Dovezi asupra patriotismului poetului, asupra iubirii şi credinţei sale în tradiţia română ne-au fost împărtăşite prin majoritatea lucrărilor sale. Poezii precum Ai noştri tineri, Scrisoarea I, Epigonii şi multe altele, toate abordează acelaşi subiect. Însă opera sa politică, interzisă pe vremea sistemului comunist din motive evidente, deschide cititorului o perspectivă a realităţii cu mult mai directă. Dimitrie Vatamaniuc scrie, în aprecierea critică a operei politice a lui Eminescu: „Eminescu susţine acest dialog cu o devoţiune rar întîlnită şi o dăruire ce merge pînă la sacrificiul de sine."

Într-adevăr, curajul poetului de a înfrunta tendinţa societăţii contemporane lui de a împrumuta cuvinte din alte limbi precum franceza, de folosire a jargonului sau de plecare în faţa ţărilor Europei de vest şi de umilire, a fost imens şi prea puţin apreciat. Poate că din lipsa aprecierii sau poate din lipsa curajului nostru astăzi încă nu putem descoperi adevărul din cuvintele sale: „Nenorocitele astea de ţări ale noastre sînt de mult, dar mai cu seamă de la fanarioţi încoace, scena unui joc de intrigi internaţionale, care se ţes, se încîlcesc, dar din nenorocire se descîlcesc totdeauna în defavorul lor şi mai cu seamă al elementului românesc din ele. De se face un drum de fier, el devine calea mare de imigraţiune a tuturor vagabonzilor şi a criminalilor din statele învecinate, căci România a devenit mlaştina de scurgere pentru tot ce e moraliceşte şi economiceşte nesănătos dincolo de graniţe..." (Între Scylla şi Charybda, Mihai Eminescu)

Poate că sistemul comunist ne apare ca fiind cea mai periculoasă formă de înstrăinare de cultura proprie, însă astăzi, prin mijloace mult mai gîndite şi elaborate, această îndepărtare de rădăcinile tradiţiei şi istoriei noastre româneşti are efecte mult mai profunde şi mai de durată decît acelea ale comunismului. Sistemul comunist a căutat să ucidă în noi sentimentul de identitate naţională prin practicarea opresiunii. Ne-au fost luate dreptul de-a crede în Dumnezeu, de-a alege să avem copii sau nu, de-a ne educa copiii într-un mod liber, de-a ne îmbrăca diferit, de-a avea hrană şi de-a comunica liber. Însă ne-au rămas iubirea şi tăcerea, mai puternice în acest caz decît orice armă. Greşeala acestui sistem a fost impunerea tuturor acestor restricţii prin forţă. Comuniştii au uitat că poporul român nu a cedat forţei niciodată.

Dar ce se petrece astăzi? Putem observa foarte bine cum tinerii noştri sînt corupţi cu ajutorul mijloacelor de comunicare publică precum televiziunea, radioul şi Internetul. Pentru că tinerii reprezintă potenţialul unei civilizaţii, ei sînt ţinta de bază. Prin imagini false asupra unei Americi care în realitate nu există sau asupra ţărilor europene industrializate, ei sînt transformaţi chiar aici, sub ochii noştri, în „tineri ai unei lumi noi", acea lume descrisă de Biblie în Apocalipsă, în care toate ţările se vor uni vorbind aceeaşi limbă şi avînd aceeaşi religie. În ce va crede omul secolului în care tocmai am intrat dacă lăsăm ca această situaţie să continue? Poate că în ban... De ce avem nevoie de cluburi de noapte cu numele de „Black and White" sau „Cuba Libre"? Nu avem noi destule cuvinte în vocabularul românesc pentru a găsi suficiente forme de exprimare a ceea ce simţim sau dorim să spunem? Ce are America sau Europa de Vest şi noi nu avem? Poate mai multe droguri, cazuri de divorţ, violuri sau crime... Holywood-ul nu este decît un mijloc de inducere în eroare a lumii de către americani.

Da, acel plan prezis de Biblie a fost pus deja în aplicare. ţările Uniunii Europene au votat deja pentru folosirea unei singure monede în Europa de Vest. Dorim noi cu adevărat intrarea în Europa? Abia am scăpat de comunism. Nu ne-au fost destui anii de umilinţă? România are resurse destule pentru a-şi furniza un trai decent. Avem aur, păduri, ape, cărbune şi ţiţei, animale şi pămînt fertil. De ce avem nevoie de împrumuturi de la străini pe care nu vom putea să le plătim niciodată şi ale căror dobînzi curînd vor deveni cu mult mai mari decît împrumutul iniţial, obligîndu-ne să devenim sclavii unor ţări care au urmărit să realizeze acest lucru dintotdeauna?

Probabil că e timpul să ne trezim acum şi să stîrpim sămînţa străină din cultura noastră. Poate că a sosit vremea cînd trebuie să ne cerem drepturile depline asupra a ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu. Românii au fost veşnic primitori şi mult prea blînzi cu străinii. De la Eminescu încoace şi poate că de mai mult timp a sosit timpul cînd trebuie să ne apărăm integritatea naţională, nu cu arma în mînă, ci pe un front invizibil al unui război cultural şi economic, cînd trebuie să ne deschidem ochii şi să salvăm tradiţia lăsată din străbuni. Pentru a ne împlini destinul ca şi popor român, avem nevoie de libertate şi neatîrnare, de demnitate şi dreptul la viaţă ca şi cultură unică în lume.

Singurul lucru pe care ni-l oferă occidentul este imaginea unei eventuale condiţii mai bune, o himeră, o Fata Morgana, o diversiune care îşi propune să împiedice vederea adevăratei modalităţi de propăşire prin ceea ce ne este specific. Dacă nu ar exista condiţionarea integrare europeană-trai mai bun, cu siguranţă n-ar exista procentul redat de sondaje cu privire la dorinţa românilor de a fi integraţi în Europa. Gîndiţi-vă la următoarea situaţie. Imaginaţi-vă o ţară redusa la un singur om. Mai mulţi oameni bogaţi se adună la bancheturile lor, fac afacerile împreună şi îşi împart între ei eventualele resurse sau luptă pentru ele. Cînd în grupul unor oameni bogaţi intră un ţăran jerpelit, flămînd, cum credeţi că va fi primit acesta, dacă va fi primit între ei?