Exerciţiu de relaxare

Adriana Yamane Kazuo

Toate articolele scrise de Adriana Yamane Kazuo

În cea mai mare parte, controlul şi comunicarea care se petrec în corpul uman se fac prin intermediul sistemului nervos, care transmite mesajele prin impulsuri electro-chimice, unde creierul acţionează ca un centru de comandă.

Reţeaua extensivă de nervi care se ramifică din măduva coloanei vertebrale dă creierului posibilitatea să menţină contactul cu toate celelalte sisteme din corp, şi să proceseze ceea ce se întîmplă în lumea noastră interioară şi exterioară.

Creierul, avînd ca strat exterior circumvoluţiile materiei cenuşii, are aspectul unui miez de nucă. Se spune că cele două emisfere ale creierului reflectă natura noastră duală. Emisfera stîngă tinde să se ocupe de gîndirea logică, focalizată, matematică, analiză, concepte lineare şi verbale.

Emisfera dreaptă tinde să se ocupe de gîndirea creativă, artistică, estetică, spaţială/multidimensională, intuitivă. De multe ori se pot descrie oamenii ca fiind "left-brained" sau "right-brained", adică îşi folosesc cu predominanţă una sau cealaltă din emisfere, cu rezultate care se reflectă în propria personalitate. Pentru a avea însă o vedere de ansamblu, holistică, asupra noastră şi a universului în care trăim, este necesară folosirea cît mai echilibrată a ambelor emisfere. Cortexul cerebral este considerat a fi partea cea mai evoluată a creierului. El constituie locul unde este păstrată memoria experienţelor din viaţă, şi unde se desfăşoară schimbul şi procesarea impulsurilor nervoase. Majoritatea nervilor care vin şi pleacă de la cortex se îndreaptă spre partea opusă a sistemului nervos central.

Aceasta însemnează că, de exemplu, impulsul de a activa nervii din partea stîngă a corpului vine din partea dreaptă a cortexului, şi invers.

Activitatea creierului este încetinită atunci cînd sîntem în relaxare, fiind astfel creată starea propice pentru meditaţie. Acest lucru se aplică şi la vindecare, unde atît pacienţii cît şi vindecătorul este bine să fie cît mai relaxaţi cu putinţă. Relaxarea ne uşurează tensiunea şi stresul, şi permite energiilor din corpul nostru să circule cu mai multă uşurinţă.

Pentru relaxare, se trimite o comandă - sub formă de hotărîre clară - la creier, iar creierul permite în continuare muşchilor să se relaxeze cît de mult este posibil. În continuare se coordonează această stare cu răsuflarea uşoară, blîndă, adîncă, care imediat trimite, în toate sistemele din corp, mesajul că totul este în regulă, că s-a instalat pacea şi calmul. Beneficiul acestei comenzi este aproape instantaneu.

Exerciţiu de relaxare

Întins pe podea, după ce am aşezat în prealabil o pătură mai groasă, rămînem liniştiţi, cît mai calmi cu putinţă, ca într-o stare de abandon total.

Lăsăm picioarele uşor desfăcute, şi mîinile îndepărtate puţin de corp, cît mai natural şi relaxat.

Respirăm uşor, adînc, cu plăcere. Căutăm să fim conştienţi că respirăm.

Îndreptăm atenţia asupra mîinilor. Strîngem uşor pumnii, şi apoi îi relaxăm la loc, încet, ca o floare care se închide şi se deschide. Lăsăm astfel să dispară tensiunea din mîini şi din tot corpul.

Respirăm Pace; conştientizăm relaxarea pe care o inspirăm de fiecare dată cînd tragem aer în piept.

În continuare ne îndreptăm atentia asupra degetelor de la piciorul stîng. Simţim cum ele se relaxează, unul cîte unul; relaxăm talpa piciorului, lăsăm să dispară tensiunea din gleznă. Îndreptăm atentia asupra piciorului stîng, de jos în sus, de-a lungul gambei şi apoi a coapsei, lăsăm muşchii să se relaxeze. Relaxăm în continuare muşchii şezutului şi muşchii pelvieni.

Orientăm atenţia asupra degetelor de la piciorul drept. Simţim cum ele se relaxează, unul cîte unul; relaxăm talpa piciorului drept, lăsăm să dispară tensiunea din gleznă. Îndreptăm atenţia asupra piciorului drept, de jos în sus, de-a lungul gambei, apoi a coapsei, lăsăm muşchii sa se relaxeze. Relaxăm în continuare muşchii şezutului şi muşchii pelvieni.

Îndreptăm acum atenţia în partea din faţă a corpului, relaxînd cavitatea abdominala şi zona stomacului, relaxînd muşchii pieptului; lăsăm umerii să se sprijine cu toată încrederea pe podea, lăsăm tensiunea să dispară din zona umerilor.

Îndreptăm atenţia asupra spatelui, lăsăm muşchii spatelui să se relaxeze, unul cîte unul. Relaxăm cu multă dragoste şi atenţie muşchii din partea de sus a spatelui, umerii, foarte multă tensiune se strînge de obicei în zona aceasta.

Îndreptăm atenţia de-a lungul umărului stîng, în jos pe braţul stîng; relaxăm încheietura cotului, muşchii antebraţului, încheietura mîinii, palma, degetele, fiecare în parte.

Îndreptăm, la fel, atenţia asupra umărului drept; mergem în jos pe braţul drept, relaxăm încheietura cotului, muşchii antebraţului, încheietura mîinii, palma, degetele, unul cîte unul.

Mergem în continuare de-a lungul gîtului, în sus, relaxînd muşchii pe măsură ce înaintăm; urcăm prin spatele capului, relaxăm muşchii care înconjoară cutia craniană. Ne imaginăm o mînă blîndă, răcoroasă, care ne mîngîie fruntea, şi îndepărtează tensiunea strînsă în această zonă. Relaxăm muşchii din jurul ochilor, obrajii, gura, maxilarele. Respirăm uşor, neforţat, cu plăcere. Verificăm dacă a rămas vreo parte a corpului care nu s-a relaxat încă şi îndreptăm atenţia asupra ei, cu dragoste şi blîndeţe.

Respirăm şi ne bucurăm de această pace şi relaxare totală; putem să rămînem în continuare relaxaţi din punct de vedere fizic, dar alerţi din punct de vedere perceptual, să începem retensionarea muşchilor în sensul invers detensionării, sau şi mai bine, putem să adormim uşor, plutind ca un fulg către lumea viselor.