Editorial - Sărbătorile de iarnă - primăvara sufletului

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Într-o lume în care rădăcinile vieţii devin tot mai şubrede, sărbătorile de iarnă fac parte dintre ultimele redute ale vieţii tradiţionale. Aceste sărbători provin cu adevărat din vechime şi au adunat o paletă foarte largă de obiceiuri. Îi voi lăsa pe specialişti să se pronunţe cu privire la tot ceea ce înseamnă „sărbătorile de iarnă", iar eu vă invit să deveniţi ceva mai conştienţi de un „paradox" care însoţeşte aceste sărbători.

Dacă din punct de vedere climateric, cel puţin în emisfera nordică, sărbătorile de iarnă anunţă începutul celui mai friguros sezon, îndepărtarea cea mai mare faţă de Soare şi plasarea în cea mai nefavorabilă poziţie faţă de razele sale, din punct de vedere sufletesc avem de-a face cu o primăvară extraordinar de fascinantă şi aproape miraculoasă. Perioada sărbătorilor de iarnă este într-adevăr perioada de creştere a calităţilor şi virtuţilor umane. Prin obiceiul de a dărui, de a face cadouri celor dragi, celor aflaţi în nevoi, se dezvoltă în această perioadă: generozitatea, compasiunea, dragostea, bunătatea şi multe alte virtuţi. Şi toate acestea sînt ca o primăvară blîndă şi viguroasă pentru suflet, care parcă învie prin ceea ce are el mai înalt şi se deschide astfel faţă de Iubirea şi Graţia lui Dumnezeu. Naşterea lui Iisus devine astfel, în mod simbolic, naşterea Conştiinţei Cristice în fiecare dintre noi. Este un moment cu totul special, care nu trebuie ratat sub nici o formă. Fiţi cu adevărat plini de înţelepciune şi nu lăsaţi să treacă peste voi această şansă de a vă bucura de reînvigorarea sufletului şi a spiritului. Lăsaţi bunătatea, generozitatea, compasiunea, omenia, dragostea să vă cuprindă. Încetaţi cu cîrcotelile şi judecăţile inutile, lăsaţi de o parte grijile, bucuraţi-vă bucurîndu-i pe ceilalţi şi fiţi cu adevărat oameni. Este o şansă unică, în felul ei, de a simţi căldura sufletului şi focul tămăduitor al iubirii.

Să ne minunam de splendoarea bunătăţii care inundă cărările sufletului, să privim cu blîndeţe chiar şi către cei care ne oropsesc şi să-i facem să-şi vadă astfel singuri sufletele vătămate pe care să şi le vindece neîntîrziat. Cei care fac răul sînt oameni cu sufletele mutilate de tot felul de traume. A continua să-i condamnăm pentru ceea ce au ajuns să fie, pentru răutatea din ei, nu este nici pe departe o modalitate de a ne pune la adăpost de răul lor sau cu atît mai puţin de a-i ajuta. Să nu ratăm ocazia sărbătorilor de iarnă şi să ne amintim de cei pe care trebuie să-i iertăm pentru a ne elibera astfel sufletele de durerile care s-au cuibărit atît de adînc în noi. Să-i iertăm şi să le trimitem în dar întreaga noastră compasiune celor care ne-au jignit şi fără a ne aştepta ca ei să ne înţeleagă gestul să ne bucurăm de primăvara din sufletele noastre, care trebuie încurajată şi susţinută prin multe fapte bune.

Bucurîndu-ne şi petrecînd cu cei dragi să ne lăsăm pătrunşi de veselie, de armonie şi de iubire. Primăvara este uşor să fii bun şi să te bucuri de bunătate, iar primăvara sufletului este acum şi aici. Toate se transfigurează în jurul nostru în perioada sărbătorilor de iarna. Împodobim totul pentru a face din lumea în care trăim un loc care să ne reflecte bogăţia sufletului. Ploaia de lumină care cuprinde marile oraşe nu este decît o reflectare a luminii interioare. Priviţi şi bucuraţi-vă de luminile care vor străluci la ferestre şi pe străzi. Bucuraţi-vă, mai ales, de luminile din sufletele celor în care s-a trezit dragostea.