Iubirea

Veronica Dogărescu

Toate articolele scrise de Veronica Dogărescu

Există o singură Minune a tuturor minunilor, iar aceasta este iubirea, iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru noi, precum şi iubirea dinlăuntrul nostru pentru El, iubirea care permite revărsarea în infinit a finitului.

Dumnezeu este iubire iar în bunătatea Sa nesfîrşită ne-a dăruit şi nouă, copiilor Săi, IUBIREA, pentru ca prin ea să ajungem să ne cunoaştem Creatorul.

Dumnezeu ne iubeşte atît de mult pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă încît îşi revarsă în permanenţă Graţia Sa asupra noastră, tot ce avem noi de făcut este să conştientizăm acest lucru şi să-I întoarcem iubirea cu iubire, El acţionează mereu pentru a ne determina să rămînem pe Cale, să ne îndumnezeim fiinţele iar aceste acţiuni sînt dincolo de ceea ce credem despre noi înşine, că am merita sau nu.

Cînd te orientezi cu toată fiinţa către Dumnezeu atunci Îl iubeşti şi odată cu El iubeşti toată creaţia Sa.

Să iubeşti înseamnă să ai o inimă înflăcărată, să te dăruieşti total iar şi iar, să arzi în iubire. Iubirea trebuie simţită, trăită, dăruită pentru că dăruind iubire primeşti iubire. O inimă temătoare şi închistată nu simte iubirea.

Mama este iubire pentru că din iubire a creat şi a născut, tatăl este iubire pentru că, neştiind chiar, el s-a sacrificat prin sămînţa purtătoare de viaţă; Viaţa este iubire şi toţi copiii care se nasc sînt iubire, fiecare din noi este iubire şi am putea să fim flăcări puternic arzătoare dacă am avea încredere în Dumnezeu, am putea fi focar de iubire pentru toţi cei ce sînt în jurul nostru dacă ne-am dărui total lui Dumnezeu.

Dincolo de forma în care se manifestă iubirea, ea este unică, este cea care însufleţeşte şi motivează, cea care te determină să acţionezi în permanenţă în vederea transformării propriei fiinţe într-un sens evolutiv.

Iubirea învinge totul, toate pasiunile joase se dizolvă în inima unei mari iubiri, toate dorinţele care înlănţuie sînt înlăturate de iubire.

>b>Iubirea nu este numai ceea ce simte un bărbat pentru o femeie sau o femeie pentru un bărbat, ceea ce simte mama pentru copilul ei sau copilul pentru mama lui, iubirea este totul. Cînd iubeşti inima îţi este înflorită, privirea îţi este luminoasă, atingerea îţi este ca o adiere, cuvinte dulci şi frumoase îţi curg de pe buze, tot ce te înconjoară capătă strălucire şi frumuseţe, ai aripi în loc de picioare şi nu mergi, ci zbori. Întreaga lume este a ta şi pe toată o dăruieşti din iubire şi cu iubire.

Cînd iubeşti nu mai exişti ca individualitate, trăieşti prin şi pentru ceilalţi-celălalt, dorinţele tale egoiste, pasiunile, ambiţiile se dizolvă în bucuria cu care acţionezi pentru a-l vedea pe celălalt fericit.

Iubirea nu poate fi separată de înţelepciune, de joc, pasionalitate, încîntare, feri-cire, lumină, zbor.

A iubi nu înseamnă a te anula ca fiinţă în faţa altei fiinţe umane, dar înseamnă să-ţi conştientizezi, şi să-ţi accepţi limitările, să vrei din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de tine însuţi să treci peste ele.

Nu există nimeni mai aproape de Dumnezeu decît omul a cărui inimă vibrează plină de iubire.

Ce ne împiedică să fim cu toţii vii, cu adevărat vii?! Să ne deschidem inimile în faţa Iubirii, să ne lăsăm pătrunşi şi conduşi de ea, pentru că Iubirea este Dumnezeu.

„...Rămîneţi ferm ancoraţi în iubire, căci aceasta nu vă va dezamăgi niciodată. Acolo unde este iubire, totul este, căci iubirea prezervă toate lucrurile şi este chiar fundamentul existenţei. De aceea, renunţaţi la slăbiciuni, la tristeţi şi la stările depresive, şi fiţi întotdeauna senini, curajoşi şi voioşi, gîndiţi pozitiv, cu mintea, inima şi spiritul mereu împăcate, căci astfel veţi putea avansa rapid şi fără probleme pe cărare, iar porţile raiului vă vor fi veşnic deschise.” (Jakob Lorber, Casa Domnului)