Adevărata bucurie

Maria Dan

Toate articolele scrise de Maria Dan

Uneori Dumnezeu foloseşte aspectele contrare pentru a ne ajuta să vedem valoarea lucrurilor. Astfel, poate folosi tristeţea pentru a ne arăta importanţa bucuriei, la fel cum poate folosi moartea pentru a ne arăta importanţa vieţii. „Cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce pocăinţa care duce la mîntuire, pe cînd întristarea lumii aduce moartea” (Pavel, Corinteni, 7:10).

În clipele grele nădejdea în Dumnezeu ne ajută să ne ridicăm de sub povara tristeţii, iar Dumnezeu ne primeşte cu braţele deschise, ca pe fiul risipitor. Prin urmare şi atunci cînd credem că am căzut ar trebui „să ne bucurăm cu bucuria nădejdii” (Sfîntul Apostol Pavel).

În încercările vieţii a manifesta credinţă şi nădejde înseamnă a vedea partea plină a paharului, a te bucura de ceea ce ai şi a nu suferi pentru ceea ce nu ai. Pînă la urmă, în faţa unei încercări, noi alegem să fim fericiţi sau trişti în funcţie de modul în care alegem să vedem lucrurile, în funcţie de modul în care ne inventariem victoriile şi eşecurile, calităţile şi defectele. Oamenii credincioşi se concentrează asupra micilor miracole ale vieţii şi fac tot posibilul să-şi păstreze buna dispoziţie chiar şi în momentele dificile. Ei cred în acele momente că întreg Universul se străduieşte să-i ajute, chiar dacă toate aparenţele par a spune contrariul.

În Sfînta Evanghelie, Dumnezeu ne face făgăduinţe de bucurie, chiar cuvîntul „evanghelie” înseamnă veste bună. În pildele sale Domnul nostru Iisus Hristos ne vesteşte Împărăţia Cerurilor ca un mare ospăţ, deci un prilej de bucurie. Fericirile rostite de Iisus sînt de fapt îndemnuri de a căuta adevărata fericire, cea din Împărăţia Tatălui Ceresc şi de a nu pune preţ pe fericirea trecătoare din lumea aceasta. Doar cînd am aflat adevărata fericire putem „să ne bucurăm şi să ne veselim”, iar „bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi”.

Şi atunci, cum putem dobîndi adevărata fericire şi de ce oamenii sînt atît de trişti?

În esenţă oamenii sînt cu adevărat trişti atunci cînd uită de Dumnezeu, cînd nu mai cred în Dumnezeu. Bucuria fiind un dar al credinţei, al nădejdii, un dar de la Dumnezeu.

Un alt motiv din cauza căruia oamenii sînt trişti este că actuala „ordine a lumii” îi împiedică să-şi manifeste plenar creativitatea. Rutina zilnică duce la adormirea sufletului. Prin această „adormire” oamenii îşi pierd originalitatea, spontaneitatea şi o dată cu acestea îşi pierd starea de libertate şi în final legătura cu Dumnezeu. Cum poţi să mai fii fericit cînd nu te mai poţi manifesta liber, cînd eşti închistat de prejudecăţi? Recăpătarea creativităţii se produce în momentele în care ne îndrăgostim. În astfel de clipe, plini de entuziasm realizăm cele mai neaşteptate lucruri. Originalitatea este redobîndită prin iubire. Această stare de graţie, starea de îndrăgostire, ne pune în contact cu sursa Iubirii, cu Dumnezeu.

Prin urmare, adevărata bucurie este atinsă atunci cînd iubim, cînd avem nădejde şi credinţă în Dumnezeu. În astfel de momente sîntem în contact cu sursa bucuriei, care nu se află în ceva exterior, ci este în inima noastră, în lumina divină din noi. Ajungem la inima noastră prin iubire. Iar acolo unde este iubire, acolo este şi bucurie.

Desăvîrşindu-ne în iubire vom ajunge să fim printre cei chemaţi la Ospăţul Tatălui Ceresc, iar bucuria noastră va fi deplină şi nimeni n-o va lua de la noi.

„Bucuraţi-vă şi vă veseliţi căci plata voastră multă este în ceruri!”