Editorial - Progres, regres, curgere ?

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Se spune că lumea de astăzi este mult mai evoluată decît lumea de acum 500 sau 1000 de ani. Se are în vedere progresul intelectual şi tehnologic însă, în realitate, lucrurile sînt discutabile, pentru că din alte puncte de vedere, cu siguranţă, lumea de astăzi a înregistrat regrese cel puţin comparabile cu progresele ştiinţifico-tehnologice. De exemplu, o consecinţă a progresului tehnologic este lărgirea orizontului perceptual prin conştientizarea unor spaţii mai mari din punct de vedere geografic. Omul modern este la curent în fiecare zi cu ceea ce se petrece în orice colţ al lumii. Acest lucru nu este neapărat un progres, deoarece lărgirea orizontului exterior a condus la diminuarea orizontului interior. Acoperirea unui spaţiu exterior atît de mare nu mai lasă resursele necesare pentru explorarea lumii interioare. Fiind permanent preocupaţi de ceea ce se petrece în exterior, nu ne mai interesează sau nu mai avem puterea de a ne interesa şi de ceea ce se petrece în interior.

Un alt aspect al progresului tehnologic al lumii de astazi este viteza relativ crescută a desfăşurării vieţii. Aceasta este direct proporţională cu cantitatea de energie investită în actul trăirii la nivel global. Lucrurile sînt mult mai rapide astăzi decît acum 500 sau 1000 de ani. O piesă muzicală trebuie să dureze cel mult trei minute, altfel începe să plictisească! Gusturile şi chiar obiceiurile se schimbă de la un sezon la altul! Contextul socio-economic se schimbă de asemenea destul de repede. Se modifică chiar şi sistemele de valori de la o generaţie la alta! Şi toate acestea au loc pentru ca omul să nu rămînă captiv cu totul lumii fenomenale. Înţelepţii spun că în om se manifestă o forţă care are tendinţa de a ataşa conştiinţa de lumea obiectelor şi experienţelor senzoriale. Astfel, prin intermediul acestei forţe, sufletul devine prizonier în lumea obiectelor şi ajungem adeseori pînă acolo încît uităm cu totul de noi. În aceste condiţii este chiar recomandabil ca lucrurile să se modifice cît mai des, pentru că, cel puţin în momentele de tranziţie, devenim mai atenţi la lumea interioară. Atunci cînd sîntem între două slujbe (tocmai am fost concediaţi şi sîntem în căutarea unui alt serviciu) cu siguranţă începem să ne punem întrebări cu privire la noi, la sufletul nostru, la ceea ce merită cu adevărat să fie făcut în lumea asta. Acelaşi lucru este valabil atunci cînd ne aflăm între două căsnicii sau între viaţă şi moarte. Mai ales acei oameni la care conştiinţa se ataşează foarte uşor şi puternic de lumea fenomenală apare o reacţie de protecţie a sufletului şi viaţa lor este într-o continuă schimbare. Cei care au reuşit să realizeze un echilibru între interior şi exterior sînt mai feriţi de schimbările bruşte în curgerea vieţii.

Pe ansamblu, este dificil să spunem dacă lumea evoluează sau involuează de la o perioadă la alta. Ceea ce este cert este faptul că, de la o epocă la alta, valorile dominante diferă, însă posibilităţile de împlinire spirituală rămîn constante. Astăzi, omul occidental dispune de o mai bună bază intelectuală, este mai robust în faţa eforturilor de gîndire, se manifestă mai liber, însă rămîne prins în sistemul din care face parte la fel ca şi iobagul de acum cîteva secole, care era dependent de moşia pe care se năştea. Poate părea uluitor, dar sînt oameni care nu se pot deplasa din motive economice dintr-un oraş într-altul, pentru că nu au bani să-şi plătească biletul de tren sau să-şi cumpere îmbrăcăminte şi încălţăminte mai de doamne-ajută, cu care să poată ieşi în lume. Şi bănuiesc că aceste probleme există chiar şi în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, unde majoritatea populaţiei este foarte strîns legată de locul de muncă, de oraşul în care s-a stabilit ş.a.m.d. Pe de altă parte, civilizaţia bazată pe progresul tehnologic aduce mult mai mult stres, pentru că oamenii rîd mai puţin şi chiar dacă trăiesc mai mult, viaţa lor este mai searbădă. Un studiu afirma de curînd faptul că un francez rîde doar cinci minute pe zi în comparaţie cu anul 1940 cînd rîdea 40 de minute pe zi. Acest studiu realizat în Franţa cred că este valabil în toate ţările, şi pentru cel capabil de o gîndire profundă este relevant. Ce este mai bine la urma urmei: să trăim mai confortabil? să trăim mai mult? sau să trăim cu adevărat în bucurie şi pace lăuntrică?