Simbolistica viselor

Otilia Profira Dragoman

Toate articolele scrise de Otilia Profira Dragoman

Simbolurile conţin întotdeauna mesaje utile şi trebuie să ştim de ce, în vis, unele se manifestă mai curînd decît altele. Orice tulburare a sufletului ne vorbeşte, ba mai mult, ne spune ce trebuie să facem pentru a ne vindeca, dar trebuie să înţelegem totuşi limba în care se exprimă. Această limbă nu este cea pe care o folosim în fiecare zi. Ea este limba imaginilor simbolice, o limbă universală, dincolo de limbile învăţate. Pentru a ajunge la înţelegerea acestei limbi şi pentru a putea dialoga cu sine, singurul mijloc este acela de a ne familiariza cu simbolurile. Acestea stabilesc întotdeauna o punte între conştient şi subconştient, asigură o anumită întrepătrundere între aceste instanţe.

Atenţia îndreptată spre simboluri este deja operantă, pentru că ea pune în mişcare un dialog interior, fapt ce permite lămurirea naturii emoţiilor celor mai profunde şi a cauzelor conflictelor şi dorinţelor.

Visele, cu simbolurile lor arhetipale, dezvăluie izvoarele vieţii şi culturii noastre. Ele ne transportă într-o altă lume, la fel ca în povestea în care o fetiţă trece dintr-o parte în cealaltă a oglinzii sau care se cufundă într-un izvor şi intră astfel într-o lume magică. Această lume este invizibilă, dar reprezintă totuşi ceea ce există dincolo de vizibil.

Cînd avem ceea ce numim "vise profunde", sufletul nostru călătoreşte în această lume. Această călătorie este analoagă celei a şamanilor, oameni tămăduitori a căror experienţă este studiată astăzi. Ei, intrînd într-o stare de transă, puteau explora straturile profunde ale subconştientului, extrăgînd de acolo indicaţiile necesare vindecării bolilor şi uşurării suferinţelor. Asemeni şamanilor, putem şi noi să ne lăsăm conduşi în vis de arhetipuri pînă la rădăcinile noastre şi să ne potolim setea chiar de la izvorul sănătăţii.

Noţiunea de "inconştient colectiv" a fost imaginată de Jung. În esenţă este vorba de înţelegerea următorului fapt: toate sufletele sînt legate de una şi aceeaşi rădăcină. La fel ca şi calculatoarele, deşi îndeplinesc fiecare o funcţie precisă, sînt legate la un terminal, tot aşa şi oamenii formează o reţea legată la o aceeaşi sursă.

Problemele sufletului, ca şi cele ale calculatorului, au drept cauză, cel mai adesea, o legătură proastă cu "terminalul".

Instinctiv, fiecare încearcă să-şi lămurească trecutul, adică să se "întoarcă" în sine. Unii scormonesc istoria familiei lor, alţii istoria poporului lor, alţii istoria speciei umane, alţii istoria pămîntului, alţii istoria universului. Toate aceste "cercetări" provin din acelaşi demers, descoperirea profunzimilor conştiinţei noastre.

Fiecare poartă în el însuşi istoria vieţii şi toate aceste experienţe se depozitează ca nişte straturi sedimentare. Tocmai aceste straturi sedimentare constituie inconştientul colectiv. După Jung, psihologia profunzimilor este analoagă arheologiei. Ea scoate la iveală vestigii uitate şi desţeleneşte rădăcinile cele mai adînci ale sufletului uman.

Mulţi sînt cei care au sentimentul că trăiesc acum o perioadă de schimbări importante. Aceştia încearcă să-şi lămurească fenomenul explorînd profunzimile conştiinţei. Atunci descoperă formele originare după care se mulează gîndurile, adică arhetipurile.

Formele esenţiale ale inconştientului colectiv se arată în imaginile poveştilor şi în simbolurile miturilor. Dacă ne cultivăm propria intuiţie lucrînd asupra acestui material considerabil alcătuit din mituri şi simboluri, putem fi în legătură cu "inconştientul colectiv" care reprezintă "mraniţa" care hrăneşte rădăcinile sufletului nostru.

Dacă sînt bine înţelese, simbolurile şi visele exercită un efect benefic, reînsufleţesc energiile vitale şi le orientează într-o direcţie constructivă.

Orice tulburare este efectul unei tensiuni contradictorii, a unei non-concordanţe la nivelul Eului şi conştientului.

Simbolurile acţionează ca elemente transformatoare de energie şi astfel pot vindeca.

Conştientizarea cauzelor acestor conflicte declanşează un proces terapeutic, antereglator, datorită căruia Eul se controlează din nou. Ori, a fi stăpîn pe sine înseamnă a fi sănătos.

Teoria jungiană a "arhetipurilor psihoide", cu noţiunea sa de "inconştient colectiv", ne permite să avem o viziune globală asupra lumii. Formele cele mai diverse ale vieţii psihice nu ne mai apar ca fiind contradictorii ci complementare.

Referitor la aceasta Jung scrie: “Natura psihică a arhetipului conţine mult mai mult decît poate da seamă o explicaţie psihologică. Ea deschide domeniul unităţii esenţiale (unus mundus), pe care atît psihologia cît şi fizica atomică îl descoperă, fiecare folosind propriile sale metode de înţelegere. În timpul acestei explorări, aceste ştiinţe ajung să elaboreze noţiuni analoage. De-a lungul procesului cunoaşterii, prima etapă constă în a diferenţia. Apoi, se ajunge la a doua etapă, în timpul căreia se reuneşte ceea ce mai înainte a fost un mod necesar diferenţiat şi separat. Prin această operaţie explicaţia zămisleşte sinteza” (C. G. Jung).

Altfel spus, toate aparenţele de ordin fizic se integrează într-un model unic, se topesc în lumina la a cărei strălucire contribuie fiecare metodă de înţelegere în parte.

Efortul fiecăruia spre autocunoaştere poate conduce la rezolvarea tuturor contradicţiilor, la eliberarea diverselor feluri de energie. Ţinînd cont de situaţia spirituală şi psihică din zilele noastre, de faptul că viaţa noastră este împărţită, divizată, risipită în tot felul de activităţi, problema cea mai importantă este de a găsi un echilibru între viaţa noastră profesională şi viaţa familială, sentimentală, între muncă şi destindere, relaxare, meditaţie.

De acest echilibru depinde sănătatea noastră. În acest context, simbolurile îndeplinesc o funcţie precisă: construind acea punte între inconştient şi conştient, permit energiei vitale provenite din profunzimi să irige conştientul. În vis sufletul nostru îşi dezvăluie secretele sub forma metaforică a simbolurilor.

În mitologia greacă Eros este reprezentat sub forma unui copil înnaripat, înarmat cu un arc şi săgeţi şi care, cu ajutorul acestei arme răneşte, semnificînd astfel faptul că drumul deschis de iubire se deschide printr-o încercare dureroasă. Durerea este adesea pozitivă. Ea poate stimula dezvoltarea personală, declanşarea unui proces de introspecţie care, pornind de la cunoaşterea de sine, poate conduce la progrese de ordin spiritual.

Sensul profund al alegoriei săgeţilor lui Eros, care rănesc, este lămurit de procesul de autodeterminare. Fiecare se descoperă şi se construieşte potrivit aspiraţiei lui. Literatura lumii nu duce lipsă de poveşti de iubire care explică prin alegorii acest proces de determinare.

Dincolo de povestea de iubire neîmplinită, fiecare percepe că este vorba despre altceva. Acest “altceva” oferă acces spre ceea ce este esenţial: povestea naşterii Eu-lui. Exemplul cel mai viu oferit de literatură, îl constituie iubirea lui Dante pentru Beatrice. Cînd poetul o reîntîlneşte pe Beatrice în Paradis, după ce a străbătut Infernul şi Purgatoriul, el descrie metamorfoza care a făcut din el un om nou, un “însoţitor al zeilor”. Deci Eros ne conduce spre o dimensiune transcedentală şi spirituală. Convingerea profundă, religioasă, aşa cum este ea reflectată în Biblie: “Dumnezeu este Iubire”, ne spune că “acolo unde Iubirea este stăpînă, Dumnezeu este prezent”.

Din alt punct de vedere, în context terapeutic, erotismul este foarte adesea reprimat şi înnăbuşit. Nimeni nu vorbeşte uşor despre asta, ca şi cum ar fi o “culpă”. Vindecarea se produce atunci cînd deblocăm inhibiţia provocată de prejudecăţi, educaţie şi lămurim căile obscure care leagă dorinţele, emoţiile, instinctul şi comportamentul, cînd descoperim sensul raportului între realitatea interioară şi realitatea exterioară.

“Anima” - forma feminină a fiinţei (sau Yin) şi “Animus” - forma masculină (sau Yang) nu sînt niciodată net separate. Sufletul este astfel structurat încît cele două forme să vieţuiască atît la bărbat cît şi la femeie.

Hildegarde von Bingen a descris o viziune a ei, cea a unui zeu androgin, al cărui aspect feminin predomina: “Am văzut o lumină strălucitoare în care o formă umană de un albastru de safir ardea într-un foc de un roşu luminiscent”. Această imagine trebuie corelată cu simbolismul soarelui (principiul Yang) şi al lunii (principiul Yin). Culorile din viziunea ei sînt într-adevăr roşul-portocaliul luminiscent al razelor solare şi albastrul-argintat al razelor lunii.

În iconografie foarte des se întîmplă ca Hristos să fie reprezentat cu trăsături feminine. Persoanelor care suferă din cauza problemelor legate de sexualitate le sînt “date” vise asociate sentimentelor de tandreţe. Acestă intervenţie onirică este profund pozitivă, căci permite reactivarea sănătoasă a vieţii sexuale, sau conştientizarea frustrărilor şi a experienţelor neplăcute trăite deja, dar “uitate”. Ceea ce se arată în vise reprezintă sub formă simbolică ceea ce nu se poate arăta altfel. Cînd acestă imagine, trăire este lămurită, viaţa conştientă este mult îmbunătăţită. Este de la sine înţeles că acest efect pozitiv nu se realizează decît dacă visele sînt acceptate de cel care le-a avut, dacă vorbeşte liber despre ele şi dacă ştie să le descifreze cum se cuvine. Aceste vise, ca toate celelalte, prezintă imagini legate de reprezentările arhetipale. De fapt, chir îndrăgostiţii se unesc numai în măsura în care fiecare dintre ei reuşeşte să se reunescă cu Sine înşuşi. Aforismul biblic “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” demonstrează acest lucru.

Simbolurile arhetipale, pe lîngă rolul lor activ, dinamic, unificator, au un aspect bivalent. Ele au capacitatea de a revela un dublu aspect. Astfel ele reunesc semnificaţii opuse, dezvăluie conotaţii polarizate, una pozitivă, alta negativă. Acest fapt exprimă dorinţa de integrare a fragmentelor într-un TOT, de a transcende opoziţiile, dualismul. Această ambivalenţă a simbolurilor arhetipale poate fi exemplificată de simbolul şarpelui, al cărui venin este şi otravă şi remediu. Scopul înţelegerii acestor mesaje simbolice oferite de vise, este de a ne cunoaşte mai bine, de a ne redescoperi. De multe ori, prin intermediul viselor, se manifestă o aşa-zisă “voce interioară”. Corelată cu reperele simbolice vizuale, această voce ne transmite mesaje provenite din profunzimile conştiinţei noastre, căci cunoaşterea anumitor adevăruri nu se poate revela în cuvinte obişnuite. Aproprierea de această cunoaştere interioară, chiar asistată de reperele oferite de simbolism, nu poate fi întreprinsă decît dacă ea răspunde unei cerinţe de nestăvilit. Simpla curiozitate intelectuală nu este de ajuns.

Spre jumătatea vieţii omul trece printr-o criză, printr-o stare de schimbare profundă, care se manifestă în general printr-o puternică depresie. Această criză este esenţială, reflectă o etapă a dezvoltării personale şi este asociată cu diverse imagini şi simboluri ale Vieţii şi ale Morţii. Aceste imagini sînt cutremurătoare, visele care le poartă au forţa unei unde de şoc, provocînd o metamorfoză adîncă, o nouă naştere. Parcă am trece de la o identitate de împrumut la una reală.

Un mistic a scris:

În vise, acest proces de metamorfoză se manifestă adesea prin imaginea unui tunel, a unui canal sau conduct întunecos analog celui prin care am ieşit din pîntecele mamei. Pot fi şi alte imagini: un puţ sau o grotă, un loc subteran sau un labirint.

Poveştile şi miturile trebuie citite ca vise colective care ne lămuresc în privinţa sensului acestor imagini. Descifrînd simbolismul legendelor străvechi, poveştilor, povestirilor mitologice putem ajunge la cunoaşterea de sine. Simbolurile unesc gîndirea noastră cu înţelepciunea sufletului nostru. Ele ne arată sursele cunoaşterii înseşi.

Mandalele sînt de asemenea simboluri asociate înţelepciunii, cunoşterii sinelui, găsirii adevărului. În aceste simboluri sînt concentrate energii care ne aduc forţe proaspete, cu condiţia să facem efortul de a le studia. Energiile cuprinse în aceste simboluri provin din atenţia pe care le-o acordăm. Ele sînt suporturi pentru meditaţie, înapoindu-ne sub altă formă ceea ce le dăm. Cînd un arhetip apare într-un vis, sau într-o viziune avută în stare de trezie, el aduce cu sine o influenţă pozitivă, o forţă care are puterea de a ne stimula să acţionăm benefic. La fel ca un adevărat poet, visul ne transmite esenţialul cu ajutorul unor imagini obişnuite. Conceptualizînd imaginile în cuvinte, poetul adevărat transpune acele imagini în plină lumină. La fel cu ajutorul visului, simbolurile arhetipale pot fi astfel lămurite, luminate, încît calea de urmat să fie uşor recunoscută, urmată pas cu pas. Visele pot fi considerate o sursă foarte importantă de cunoaştere a adevărului. Prin ele se exprimă înţelepciunea Eu-lui nostru Superior. Fiecare, oricît de puţin ar studia, poate izbuti să înţeleagă limbajul metaforic al viselor. Adeseori percepem aceste reprezentări simbolice din vise în conştiinţa noastră ca pe nişte amintiri. Aceasta este chiar amintirea imaginii divine “încrustate” în adîncul sufletului nostru. Omul a fost creat “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. De aceea ne “amintim”, simbolurile reactivînd reprezentări arhetipale şi simboluri care ne privesc în totalitate. Aceste vise în care vedem forme albe, luminoase (îngeri, sfinţi, oameni cu o puternică răspîndire a radiaţiei sau animale albe asociate simbolic divinului), ne anunţă apropierea întîlnirii dintre Eu-l Superior (“Atman”) şi Conştiinţa divină absolută (“Brahman”)...

BIBLIOGRAFIE
Helmut Hark - “Forţa de vindecare a arborelui”
Ivan Evseev - “Cuvînt - Simbol - Mit”
Mircea Eliade - “Sacrul şi profanul”