Editorial - Carpe diem

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

În arta de a trăi o observaţie utilă pe care ar trebui să o asimilăm profund este aceea că timpul nu curge uniform. Chiar dacă prin orologiile de care dispunem şi prin celelalte sisteme de măsurare a timpului avem senzaţia că timpul ar curge la fel peste tot şi pentru toţi, un artist al vieţii începe să realizeze că timpul este în primul rînd ceva misterios şi că nici pe departe nu poate fi ceva atît de banal şi de sec aşa cum îl postulează fizica mecanică clasică.

Atunci cînd începem să fim mai plini de viaţă ne dăm seama totodată că percepţia timpului se modifică şi ea. Pe de o parte începem să devenim conştienţi de intervale din ce în ce mai mari de timp, ne facem proiecte pentru mai multe luni şi chiar pentru mai mulţi ani, iar pe de altă parte ajungem să trăim atît de mult în prezent încît timpul parcă dispare dîndu-ne senzaţia intensă că sîntem doar aici şi acum. Această dublă percepţie, în aparenţă contradictorie este rezultatul unei creşteri a puterii personale.

În mod obişnuit omul trăieşte o senzaţie chinuitoare în faţa timpului, şi aceasta pentru că tot ceea ce îţi doreşti foarte mult nu se poate împlini decît în viitor. Dacă întîlnirea cu fiinţa iubită de exemplu, urmează să se petreacă peste cîteva luni, în mod obişnuit acel interval de timp care trebuie să treacă este perceput ca ceva chinuitor. Dacă trenul sau avionul întîrzie mai multe ore şi eşti nevoit să aştepţi în gară sau în aeroport, de asemenea, intervalul de timp respectiv este perceput ca ceva chinuitor.

Un om ceva mai puternic îşi va găsi întotdeauna ceva util de făcut pentru a se bucura de fiecare clipă a vieţii, chiar şi atunci cînd apar astfel de evenimente neprevăzute cum ar fi întîrzîierile. Atunci ar putea avea o carte la îndemînă şi astfel va inversa ordinea anumitor acţiuni. Sau ar putea pur şi simplu să se bucure de oamenii de lîngă el. Ar putea să viziteze împrejurimile ca şi cum s-ar bucura pentru ultima dată de acele locuri.

Aşteptările sînt intervale moarte şi tocmai de aceea ele sînt percepute ca fiind chinuitoare. Trebuie să găsim o soluţie ca în timp ce aşteptăm să se petreacă un anumit eveniment să nu pierdem inutil clipe importante din viaţă care sînt legate de momentul prezent. Ele nu se vor mai întoarce niciodată. Astfel ajungem la un sfat devenit celebru de-a lungul timpului. Trăieşte fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Carpe diem, rosteau filosofii romani şi acest îndemn a rămas actual pînă în ziua de astăzi. Dar cum să trăieşti clipa dacă nu poţi fi niciodată mulţumit de ceea ce ai şi de ceea ce eşti? Iată că ajungem la un nou secret. A reuşi să trăieşti în prezent înseamnă a şti să te accepţi aşa cum eşti şi a fi mulţumit cu ceea ce ai. Această atitudine poate să conducă însă la hedonism şi stagnare şi nici pe de parte nu ne va aduce mai multă fericire. Trebuie permanent să vrem să ne îmbunătăţim şi în acelaşi timp să fim mulţumiţi de ceea ce sîntem. Acesta este un paradox pe care doar un om cu ceva mai multă putere personală îl poate rezolva. De fapt, toţi oamenii mari ai istoriei au ştiut să rezolve acest paradox pornind de la o percepţie mai bună a curgerii timpului. Este de dorit să vrem ceva mai mult, să acţionăm în direcţia potrivită pentru a obţine ceea ce ne dorim şi în acelaşi timp să fim permanent mulţumiţi de ceea ce avem. Să nu ne mulţumim cu puţin dar nici să nu fim chinuiţi că nu avem mai mult!