Iridologia

Simona Balan

Toate articolele scrise de Simona Balan

Categoriile fizice de ochi

În urma studiului efectuat asupra ochilor care aparţineau persoanelor din diferite zone ale lumii, s-a constatat că, deşi există o mare varietate în ceea ce priveşte culorile ochilor, totuşi există doar trei mari tipuri de culori de bază - ochi albaştri, ochi căprui şi amestecul celor două anterioare. Astfel, persoanele cu ochi verzi vor fi surprinse să afle că de fapt ochii lor sunt albaştri, dar ei conţin depozite de toxine de culoare galbenă. Totuşi, nu există culoare ideală, aşa cum nu există nici iris ideal - fiecare tip are caracteristicile sale, şi bune, dar şi rele. Însă ceea ce este sigur în zilele noastre este că irisul ar trebui să aibă o culoare uniformă, fie albastru-gri, fie castanie-căprui. Un iris clar indică funcţionarea sănătoasă a tuturor căilor de eliminare din corp. Cînd congestia se instalează şi funcţionarea unui organ este afectată, culoarea irisului se va modifica în zona care corespunde zonei afectate din organism.

Irisul albastru (limfatic)

Acest tip de iris este caracteristic la popoarele nordice, europene şi anglo-saxone şi indică faptul că persoana are o constituţie înclinată înspre artrită, reumatism, astm şi ulcer. Aceste persoane trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor zone din corp: partea superioară a aparatului respirator, bronhii, şi în general plămînii, tractul intestinal, aparatul uro-genital, apendicele, splina, articulaţiile. Persoanele care aparţin acestui tip sînt predispuse la probleme în zona genunchilor. Ele au în general sîngele mai subţire şi o tendinţă către extremităţi reci şi congestii limfatice.

Irisul căprui (hematogenic)

Acesta este tipul ochilor de culoare maronie care prezintă fibre întreţesute strîns care acoperă complet irisul. Persoanele din acest tip sînt predispuse la dezechilibre în compoziţia sîngelui care duce la boli ale sîngelui. Cei mai mulţi consideră că aceasta se datorează în parte faptului că au probleme cu asimilarea mineralelor, în special a calciului. Ei ar trebui să acorde mai multă atenţie sistemului circulator (inimă, sînge, vase de sînge), organelor care sînt legate de compoziţia sîngelui (ficat, splină, măduvă) sistemului digestiv şi glandelor endocrine. De asemenea, aceste persoane sînt predispuse la constipaţie şi auto-toxifiere şi probleme ale sistemului nervos.

Irisul de culoare mixtă (biliar)

Un iris de acest tip este de fapt o combinaţie între cele două anterioare. Există desigur numeroase variaţii între cele două culori - albastru şi castaniu, dar se poate ajunge la o clasificare convenabilă. De cele mai multe ori vedem un iris de acest tip de culoare verde-castanie, cîte odată cu o coloratură maronie în jurul pupilei ce se extinde înspre afară. Pentru vederea cu ochiul liber, acest tip poate apărea ca fiind căprui, dar există o mare diferenţă între acesta şi irisul de culoare căprui autentic: acesta din urmă are o tendinţă spre culoarea roşcată, pe toată suprafaţa irisului, pe cînd un iris de culoare albastră sau mixtă prezintă nişte fibre clar definite care radiază dinspre pupilă către extremitatea irisului. Persoanele care aparţin acestui tip sînt predispuse la condiţii acide şi toxice. Aceste persoane trebuie să se îngrijească în mod deosebit de corpul său (în special de sistemul digestiv şi sistemul nervos) printr-o purificare regulată şi cultivarea unor obiceiuri de viaţă care să menţină starea de sănătate şi pentru a evita bolile. De asemenea, persoanele din acest tip sînt sfătuite să acorde mai multă importanţă problemelor legate de ficat. Analiza acestor pigmenţi coloraţi din iris din timpul autopsiilor au relevat faptul ca ei sînt de fapt mici particule care, transportate de sînge, se depun pe iris datorita dezechilibrului de la nivelul ficatului. Ficatul nu poate descompune anumite alimente, fapt care îl oboseşte şi din cauza aceasta ajung în circuitul sangvin. Acest proces generează un răspuns din partea sistemului imunitar, ceea ce poate cauza acestor persoane anumite “alergii”. Cu alte cuvinte, ficatul şi sistemul digestiv sînt principalele motive ale problemelor lor.

Semnele iridologice mai uzuale

În continuare vor fi descrise succint, semnele iridologice mai uzuale:

1. “Bordura de mătreaţă” – este o zonă întunecată în jurul extremităţii exterioare a irisului dar în interiorul zonei colorate. Poate fi remarcată la toţi bebeluşii cărora li s-au aplicat tratamente medicamentoase uzuale şi în mod special la copiii care au avut frecvente afecţiuni cutanate tratate cu mijloace alopate, la aceştia zona apărînd chiar mai întunecată. Cu cît această “bordură” este mai întunecată, cu atît au fost reţinute mai multe impurităţi în organism.

2. Ochii de un albastru alburiu – indică o stare de hiperaciditate (exces de acid) în organism. Se consideră adeseori de către necunoscători că ochi care arată astfel reflectă o sănătate perfectă. Din păcate, iridologii evidenţiază exact contrariul.

3. Inelul de sodiu– este uşor de sesizat chiar de la distanţă: arată ca un halou alb perfect rotund situat către marginea exterioară a irisului. Cu cît inelul este mai alb şi mai gros cu atît starea patologică pe care o reflectă este mai veche. Este generat de diferite cauze cum ar fi obişnuinţa de a mînca foarte sărat. De fapt sodiul anorganic sub orice formă, pătrunde în organism şi acumulat în exces, produce acest “inel”. O altă cauză este consumul constant de bicarbonat de sodiu în credinţa, greşită de altfel, că ar neutraliza hiperaciditatea gastrică. O altă cauză frecventă este tratamentul pentru nevralgie, reumatism, nevrite şi artrite cu medicamente care conţin sodiu. Apariţia inelului de sodiu diagnostichează anumite dezechilibre ca de exemplu o circulaţie sangvină precară deoarece venele şi arterele sînt întărite, inflexibile, ceea ce duce la creşterea rezistenţei vasculare periferice şi la instalarea hipertensiunii arteriale

4. Inelul senilităţii – este caracteristic persoanelor în vîrstă dar apare din ce în ce mai frecvent la tinerii care datorită epuizării şi stressului îmbătrînesc prematur. Poate fi uşor detectat sub forma unui arc ce acoperă partea superioară a irisului. Prezenţa acestui semn indică o slabă irigare cu sînge a zonei cerebrale. Acest inel se întîlneşte la persoanele rigide, încăpăţînate şi inflexibile.

5. Inelele nervilor (liniile stressului, contracţiilor) – apar sub forma unor linii concentrice foarte subţiri evidenţiabile oriunde în iris dar mai ales în zona centrală, între pupilă şi marginea exterioară a irisului. În cazurile grave persoana poate avea pînă la 6 astfel de inele. Ele pot forma cercuri complete sau doar sectoare de cerc. Prezenţa lor indică o tensiune nervoasă maximă, chiar o stare de şoc puternic a nivelul sistemului nervos. Persoanele care prezintă acest semn s-au dovedit a fi perfecţionişti, foarte activi şi orientaţi înspre realizarea profesională.

6. Rozariul limfatic (mătăniile) – seamănă cu un inel de nori pufoşi şi este localizat la marginea exterioară a irisului. Poate fi împins mai spre centrul irisului, dacă este prezentă şi o bordură lată de “mătreaţă”. Acest semn indică prezenţa în exces a unor toxine la nivelul sistemului limfatic. Sistemul limfatic şi glandele sale anexe sînt distribuite în tot corpul. Limfa este un lichid transparent care circulă prin vasele limfatice şi cuprinde aceleaşi substanţe ca şi serul sangvin, dar în cantitate mai mică; ea trece prin pereţii capilarelor limfatice asigurînd hrănirea ţesuturilor şi absorbind reziduurile. Reprezintă de asemenea o linie de apărare care neutralizează substanţele toxice înainte ca acestea să pătrundă în sînge. Se poate deci imagina ce efecte generează perturbarea sistemului limfatic. Atunci cînd “norişorii” rozariului apar în diferite culori, este semn că tulburarea se agravează. Una dintre cauze o reprezintă anumite medicamente foarte toxice ajunse la nivelul sistemului limfatic. Persoanele care prezintă acest semn au tendinţa de a prelua şi interioriza problemele celorlalţi, tendinţă care vine din nevoia lor de a face totul perfect. Detestă conflictele, tensiunile sau disputele din mediul lor înconjurător.

7. Inelul acid pupilar – este un inel localizat în jurul pupilei. Poate fi alb în fazele acute ale bolii şi întunecat pe măsură ce boala se cronicizează. Poate prezenta de asemenea diferite culori daca bolnavul a încercat să se “vindece” cu medicamente. Acest inel evidenţiază o stare de hiperaciditate care este cauzată de o alimentaţie impură, necorespunzătoare, precum şi de substanţele care neutralizează pe moment excesul de acid, dar care de fapt prin mecanisme reflexe întreţine această stare (de exemplu bicarbonatul de sodiu).

Concluzii

Iridologia demonstrează încă o dată că ceea ce medicina actuală consideră a fi cauzele bolilor, nu reprezintă decît efecte sau cauze secundare. Astfel că adevăratele cauze mai profunde ale bolilor sînt reprezentate de impurităţile fizice, psihice şi mentale, acumulate printr-un mod de viaţă dezordonat, printr-o dietă toxică, prin sentimente şi gînduri necontrolate: josnicie, meschinărie, ură, răutate, mînie, gelozie, frustrări şi nefericire. Pentru organismul uman, a distruge microbii fără a realiza purificarea organismului, nu numai că nu vindecă boala respectivă, dar chiar împiedică procesul de vindecare natural. Astfel că organismul va trebui în plus să lupte şi cu toxinele (noi impurităţi) conţinute în medicamentele cu care au fost ucişi aceşti germeni, precum şi cu toxinele preluate chiar din celulele germenilor distruşi. Deci, iridologia arată că atunci cînd un pacient se “vindecă” (în mod aparent) de o boală prin utilizarea medicamentelor, de fapt numai simptomele au fost suprimate, dar nu şi cauza, ceea ce va face ca după un timp, boala să reapară într-o formă sau alta, sau chiar să se agraveze.

Iridologia demonstrează că în tratarea maladiilor, fiinţa umană îşi poate utiliza resursele proprii inepuizabile latente, care dinamizate, pot realiza vindecarea completă şi fără consecinţe în timp, printr-o perfectă integrare în armonia universului.

MAI IMPORTANTĂ DECÎT VINDECAREA ESTE PREVENIREA!