Puterea dragostei

Elena Otînjac

Toate articolele scrise de Elena Otînjac

În 1892, apariţia catalogului „Creaţii noi de fructe şi flori", apărut în SUA, stîrnea stupoare şi neîncredere. Minunile horticole descrise erau: un nuc gigantic, mărul dulce pe o parte şi acru pe cealaltă, o margaretă cu petale imense...

Acest catalog ajunge în Olanda. Frapat de aceste specii botanice, renumitul genetician Hugo de Vries va pleca peste ocean pentru a-l cunoaşte pe creatorul acestor minuni horticole, Luther Burbank. Într-adevăr, pe pajiştea din faţa casei acestuia va descoperi nucul fabulos, fructele şi florile uriaşe descrise în catalog. Marea surpriză va fi alta: în locul omului de ştiinţă îngropat în documente şi ustensile de laborator, a descoperit un om care nu dispunea nici măcar de un laborator elementar. După o privire atentă a plantelor, ghidat de un simţ necunoscut oamenilor, stăpînul locului nota scurt pe resturi de hîrtii constatările sau deciziile sale. Năucit de originalitatea acestui om, profesorul Hugo de Vries insista să obţină informaţii ordonate de la Burbank, sperînd să-i afle secretele, dar acesta îi va răspunde zîmbind: „Laboratorul îl am în cap". Burbank nu putea da nimănui informaţii sistematizate şi raţionale în legătură cu rezultatele muncii sale. Răspunsurile lui semănau stupoare: "Dvs. studiati bietele rămăşiţe uscate şi descărnate din care viaţa a plecat. Prostiile astea nu fac doi bani. Dacă ştii cum să te porţi cu plantele, atunci ele îţi oferă forme şi culori pe care nu le egalează nici pictorii."

Toţi biografii lui Luther Burbank admit că acesta a fost şi rămîne o enigmă. O intuiţie şi un simţ inefabil îi confereau o îndemînare şi o rapiditate incredibilă în materie de născocire de noi fructe şi flori. Cu o iuţeală de neimaginat ducea la bun sfîrşit mii de polenizări în timp ce savanţii seriosi îmbătrîneau în laboratoare sub munţi de registre. I se spunea „magicianul horticulturii", renume ce a declanşat ostilitatea şi persecuţia oamenilor de ştiinţă. Iată cum este descrisă munca lui Burbank: „Înainta de-a lungul unui rînd de gladiole abia răsărite şi din mers le smulgea la iuţeală pe cele ce nu-i erau pe plac. Părea că simte instinctiv firul acela minuscul. Îi era suficientă o aruncătură de ochi pentru a simţi ce nu-i convine..."

Studiind notele sale, părea că la ferma lui lucrau mii de specialişti: "Şase noi varietăţi de gladiole dintr-un milion de bulbi plantaţi. Zece milioane de fire de clematită din care n-au fost selecţionate decît şase din cele mai reuşite".

Cutremurul din 6 aprilie 1906 a transformat oraşul San Francisco într-un morman de ruine, dar sera uriaşă a lui Burbank, situată nu departe de centrul oraşului, a rămas neatinsă. După discuţii cu Burbank, un om de ştiinţă povestea că, printr-un fenomen înrudit cu telepatia, plantele sesizau semnificaţia spuselor lui. Celebrul yoghin Paramahamsa Yogananda avea să confirme adevărul acestor afirmaţii. El va dezvălui faptul că Burbank îi vorbise despre celebrul cactus fără spini. Timp de ani de zile, Burbank a smuls cu penseta spinii cactusului, vorbindu-i cu iubire şi afecţiune: „Nu trebuie să vă temeţi de nimic, dragii mei, nu aveţi nevoie de ţepii aceştia răi ca să vă apăraţi, pentru că am să vă apăr eu". Dezvăluirile lui Yogananda au stîrnit senzaţie, dar şi suspiciuni. „Puterea dragostei pe care o purta Burbank plantelor, constituia o hrană subtilă care favoriza creşterea rapidă şi abundentă a fructelor. Burbank însuşi mi-a dezvăluit că, de-a lungul experienţelor lui, stabilea un climat de încredere între el şi plante, pe care le ruga să-l ajute şi le asigura că nutreşte pentru micile lor făpturi cea mai duioasă afecţiune". Burbank susţinea că succesele îi veneau din faptul că-şi păstrase intactă puterea de a se minuna ca un copil. „Am aproape şaptezeci de ani şi nu m-am copt nici la vîrsta asta, şi mă rog lui Dumnezeu să mă lase aşa, necopt la minte pînă în clipa în care am să închid ochii".

Veniţi să-l asculte pe Burbank vorbind despre „Cum se pot produce noi fructe şi flori", oamenii de ştiinţă au fost revoltaţi. „Cînd ne apucăm să studiem oricare din legile universale şi eterne ale naturii, fie că este vorba de viaţa, de creşterea, de mişcarea plantelor, fie că este vorba despre activitatea creierului omenesc, mai întîi trebuie aruncate la gunoi toate noţiunile, dogmele şi prejudecăţile. Ascultaţi cu răbdare, în linişte şi cu respect, lecţiile pe care ni le dă Mama Natură, şi din care învăţăm alte lucruri care ne luminează ceea ce altădată părea un mister de nepătruns. Ea nu-şi dezvăluie misterele decît acelora care sînt capabili să fie cuminţi şi să asculte. Dacă acceptăm aceste adevăruri, atunci întregul Univers ne va accepta. Omul trebuie să înţeleagă că face parte dintr-un univers mereu în mişcare ca formă, dar neschimbat ca substanţă."

Un calcul sumar arată că Burbank este părintele a peste 1000 de noi varietăţi de flori, fructe, legume, copaci. În ciuda calomniilor şi intrigilor confraţilor invidioşi, s-au găsit oameni valoroşi care s-au entuziasmat în faţa acestor miracole. Liberty Hyde Bailey, fondatorul şcolii americane de botanică, va mărturisi: „Luther Burbank este de meserie producător de plante, şi în această calitate nu are în ţara asta nici un confrate. Noile plante pe care acest meseriaş le-a dat omenirii sînt atît de numeroase şi uluitoare, încît pe drept i se spune magicianul horticulturii". Moştenirea muncii lui misterioase şi de neînţeles pînă azi a ajuns pînă în zilele noastre. Prin varietatea de prune „Climax" cu aromă de ananas şi alta cu gust de pară, care constituie şi astăzi jumătate din producţia de fructe din California; piersica Jully Albesta, cunoscută şi sub numele de „piersica Burbank", una din delicatesele cele mai fine în materie de fructe de pămînt; suculenta nectarină; două varietăţi de gutui atît de gustoase, încît de decenii, nu se mai plantează alte varietăţi de gutui. Secretul rezultatelor miraculoase ale pasiunii horticole a lui Burbank nu se află în studii îndelungate şi sofisticate. Secretul realizărilor sale miraculoase se află incredibil în sufletul lui, care îşi păstrase candoarea copilăriei, în capacitatea de a se bucura şi a se uimi în faţa Creaţiei Divine.

Burbank a lăsat descrierea unui fenomen de cvasiumanizare a plantelor: „forma de viaţă cea mai încăpăţînată şi care nu poate fi manipulată decît foarte greu este planta prinsă în tabieturile ei. Ea şi-a păstrat individualitatea de-a lungul întregii ere. Nu credeţi că este absolut normal că, după atîta timp de repetare a unor obiceiuri, planta să dobîndească o voinţă de o tenacitate fără egal?"

Pe lîngă realizările sale palpabile, Burbank a lăsat în urma sa certitudinea că plantele, natura, îşi pot dezvălui secretele celor deschişi, pregătiţi să le asimileze cu iubire.