Despre fenomenul "oglindă" în relaţiile umane
Petronela Untu
Toate articolele scrise de Petronela Untu
Toate articolele scrise de Petronela Untu
Cred că fiecare dintre noi a trăit măcar o dată bucuria de a înţelege dintr-o dată, dintr-o perspectivă mai înaltă, mai luminoasă, un adevăr care pînă atunci îi era ascuns. O minune se petrece, apare un om care-ţi spune cîteva vorbe, citeşti o carte care te luminează şi, dintr-o dată, un nou adevăr completează cunoaşterea ta, întregind-o, făcînd astfel viaţa ta mai plină de savoare, mai frumoasă.
Despre o asemenea “bucurie a înţelegerii” am să vă povestesc acum.
M-au preocupat întotdeauna relaţiile umane şi am căutat să înţeleg motivaţia subtilă a simpatiilor şi antipatiilor mele spontane, cauzele profunde ale “naşterii”, “evoluţiei” şi “morţii” relaţiilor mele cu ceilalţi. Că oamenii lîngă care ne este dat să trăim nu ne apar în viaţă haotic, că nici o întîlnire nu este întîmplătoare, îmi era clar şi crezusem că înţeleg. Ştiam că şi în domeniul relaţiilor umane funcţionează legea rezonanţei, că “cine se aseamănă se adună”. Mi se părea că tot ceea ce am de făcut este să-mi aleg atent anturajul, limitînd la maxim “interferenţa” cu oamenii care nu-mi plăceau. Astfel, fără să îmi propun în mod conştient, oamenii din preajmă începuseră să se împartă în “cei buni, potriviţi pentru mine, de la care am ce învăţa” şi “cei răi, pe care ar fi mai bine să îi evit”.
La un moment dat am înţeles că modul meu de a gîndi era greşit. Mai precis, nu era complet. Acum reuşesc să simt fiecare om din viaţa mea ca pe o oglindă vie în care mă pot vedea şi simt recunoştinţă faţă de Dumnezeu ori de cîte ori privesc în ochii unui om. Acum nu mă mai tem de oameni şi îmi controlez tendinţa de a mă considera altfel, superioară. Pentru a reuşi aceasta, a fost nevoie să trec printr-un adevărat act iluminator, care a fost declanşat de lectura unei cărţi minunate.
Este vorba despre cartea “Astrologia şi relaţiile umane” a lui Pierre Lassalle (astrolog francez care a creat Şcoala de Astrologie Holistică şi a publicat numeroase alte cărţi de astrologie). Există în această carte, prezentată într-un mod simplu, o idee care a aprins în mine o flacără care arde şi acum, luminîndu-mi calea spre oameni şi spre sufletul meu.
Se vorbeşte în această carte despre relaţiile dintre oameni ca despre manifestări particulare ale aceluiaşi fenomen: “fenomenul oglindă”.
Iată cum prezintă Pierre Lassalle acest fenomen:
“Nimic din ceea ce ni se întîmplă nu este de domeniul hazardului (…). Fiecare întîlnire, fiecare situaţie trăită ne pune în faţa unei părţi din noi înşine: graţie acestei întîlniri sau situaţii, poate să se dezvăluie o parte luminoasă din noi înşine, dar şi o parte întunecoasă, mai puţin agreabilă.
A accepta să ne asumăm responsabilitatea într-o situaţie sau într-o relaţie care ne perturbă cere mult curaj (virtute care adesea le lipseşte contemporanilor noştri).
Însă numai acceptînd să ne confruntăm cu “oglinda” şi să vedem ceea ce reflectă din noi înşine (defectele noastre, partea “întunecată” sau inconştientă), vom putea descoperi partea luminoasă din noi. Această parte reprezintă potenţialul nostru de creativitate (în sensul larg al termenului) şi de evoluţie spirituală.
Studiul obiectiv şi sincer al fenomenului “oglindă” în relaţiile noastre ne ajută să îndrăznim a privi în faţă aspectele noastre “întunecate” şi egoiste pe care le proiectăm asupra celorlalţi.
Fenomenul oglindă este un principiu uimitor, pentru că ne poate ajuta să aflăm multe despre funcţionarea noastră inconştientă. De altfel, cuvîntul “mirror” (“oglindă”) vine din latinescul “mirus”, care înseamnă “uimitor”.
Pentru a experimenta corect fenomenul “oglindă”, se impune să analizăm atent relaţiile noastre, răspunzîndu-ne la următoarele întrebări:
“Ce mă fascinează sau mă interesează la această persoană?”
“Ce nu-mi place sau mă îndepărtează de această persoană?”
1. Toate calităţile sau capacităţile care ne uimesc şi ne atrag corespund acelorlaşi calităţi şi capacităţi, nedezvăluite încă, pe care le purtăm în noi înşine. Dacă nu le-am avea în noi, nu le-am putea vedea în alţii. Le sesizăm pentru că ating în adîncul nostru o energie identică. Deci dacă o anumită calitate sau capacitate ne fascinează la ceilalţi, înseamnă că sîntem gata să o cultivăm în noi şi să o dezvăluim. Este un “semn” care ne poate ajuta să devenim conştienţi de acest potenţial interior.
2. Tot ceea ce detestăm şi respingem la celălalt corespunde unor probleme şi defecte care ar trebui rezolvate în noi înşine. Nu este plăcut să recunoaştem, dar de fiecare dată cînd ne enervează comportamentul cuiva, înseamnă că acel comportament “ne atinge” unde ne doare, adică acolo unde există o problemă nerezolvată. În acest caz fenomenul “oglindă” dezvăluie o problemă a noastră pe care sîntem pregătiţi să o rezolvăm.
Regula generală va fi, pentru cei curajoşi şi responsabili, aceeaşi: de a se reconsidera mereu, oricare ar fi omul, situaţia sau conflictul; de a nu căuta să reproşăm nimic celuilalt, pentru că acest lucru ascunde întotdeauna o problemă a noastră pe care nu am rezolvat-o. “Care este responsabilitatea mea în această situaţie sau conflict şi ce învăţăminte pot trage de aici?” Iată întrebările potrivite pe care şi le poate pune cel care ţine cont de oglinda vieţii.
Să nu uităm că studiul fenomenului “oglindă” este o bătălie împotriva propriului nostru egoism.
Ne dorim să descoperim secretele dragostei adevărate, nu-i aşa? Atunci, să ne reducem egoismul. Cu asta trebuie să începem.”
Sper ca lectura acestui fragment să vă fie utilă şi să transforme relaţiile voastre în ocazii minunate de a vă cunoaşte şi de a vă transforma.
