Puterea florilor

Aurel Dumitraşcu

Toate articolele scrise de Aurel Dumitraşcu

Arta de a trăi înseamnă a trăi în armonie cu absolut tot ceea ce ne înconjoară, valorificând în acelaşi timp toate resursele noastre, gîndurile, acţiunile, sentimentele, pentru a trăi o viaţă divină chiar aici pe pămînt. Pentru a ajunge aici, Natura ne poate fi un adevărat sfetnic şi dacă ne vom îndrepta cu fascinaţie către ea ceva mai des ea ne poate fi de un mare ajutor, ne poate vindeca inima, gîndurile,… şi chiar sufletul.

Dintre toate minunile cîte există în sînul Naturii ne vom îndrepta acum atenţia către flori. Cît de minunate sînt aceste flori, şi cîtă putere ascund ele! Cu toate că se spune că omul este cea mai înzestrată dintre făpturile acestei planete, uneori unii oameni nici nu se pot ridica la nivelul unei flori.

În fiecare dimineaţă, la răsăritul soarelui, floarea se îndreaptă cu toată fiinţa ei spre cer, spre soare, pentru a se deschide luminii, pentru a înflori, doar de dragul de a-şi dărui frumuseţea ei cerului… Nu există nici o şovăire, nici o împotrivire, nici o îndoială, doar dorinţa curată şi firească de lumină. Astfel floarea ne învaţă aspiraţia… Primul lucru pe care trebuie să-l facem atunci cînd ne trezim este să căutăm Lumina, consacrîndu-I lui Dumnezeu întreaga zi care începe, prin îndreptarea gîndurilor noastre către ceea ce este benefic, sublim, adevărat, căci astfel toate evenimentele zilei se vor înscrie pe acest nou făgaş divin.

Floarea ne învaţă că frumuseţea vine din îndreptarea noastră către Dumnezeu. Ea are rădăcinile în pămînt, dar privirea către soare. Cînd în centrul preocupării noastre se află Dumnezeu, noi ajungem să fim frumoşi precum florile şi să răspîndim în jur un miros deosebit care ne va înmiresma viaţa noastră şi a celor din jur… Viaţa noastră va înflori cu uşurinţă atunci cînd va fi oferită Cerului.

Florile ne amintesc că secretul egalităţii este a nu avea preferinţe. Oricine se poate bucura de parfumul ei, ea este aceeaşi pentru toată lumea. Secretul sincerităţii este să nu ascundem nimic; ea nu ascunde nimic din frumuseţea ei: ceea ce este înăuntru sau la suprafaţă este expus pentru ca toţi să le poată vedea.

Floarea ne învaţă lipsa lenii. Atunci cînd soarele răsare, ea se trezeşte de asemenea. Se ştie că între orele 7-8 corpul uman secretă cortizonul, un hormon responsabil pentru trezirea din somn. Între aceste ore ne vom trezi astfel voioşi. Însă spre ora 9 se secretă endorfine, care determină un somn greu din care ne vom trezi ameţiţi sau chiar cu o stare neplăcută. Atunci cînd soarele apune, floarea se închide şi ea. Astfel ea ne învaţă bunul simţ: acolo unde aparent Dumnezeu nu mai există în viaţa noastră, nu trebuie să rămînem cu braţele deschise întunericului acestei lumi, ci trebuie să ne îndreptăm spre inima noastră şi să aşteptăm puţin, ca darurile divine primite aici să ne transforme. Altfel, ceea ce am primit va fi murdărit.

Floarea soarelui ne dăruieşte seminţele sale din care se prepară hrănitorul ulei. Ea ne arată că pentru a fi prosperi trebuie să îl punem pe Dumnezeu pe primul plan, tot aşa cum ea se învîrte mereu cu faţa spre soare (chiar numele ei arată că e total dăruită soarelui). Astfel vom deveni şi noi „Fii ai Domnului”.

Floarea de lotus, care creşte chiar din noroi, ne învaţă că trebuie să devenim perfecţi, plini de lumină, să aducem lumina acolo unde este întuneric şi deznădejde.

Mai sînt şi alte secrete pe care florile ni le pot dezvălui, pentru că fiecare floare are sufletul ei, şi cu siguranţă că cei atenţi şi fascinaţi le vor descoperi. Ştiinţa iniţiatică vorbeşte chiar despre spiritul unei flori, o anumită entitate subtilă cu un anumit rol şi anumite puteri, pe care le poate transfera celor ce intră în legătură cu ea. Astfel, spiritul trandafirului ne arată drumul adevăratei perfecţiuni şi iubiri, a iubirii care nu sechestrează, a iubirii libere, ceea ce face ca trandafirul să fie considerat regele florilor. Vioreaua este floarea simplităţii şi a modestiei, iar spiritul ei ne ghidează să discernem relaţiile cu membrii unui grup. Spiritul lalelei trezeşte încrederea şi limpezeşte mintea, iar cel al crinului îi învaţă pe oameni umilinţa şi puritatea. Zînuţele narciselor galbene ne permit să ne conştientizăm frumuseţea interioară şi să ne vedem într o nouă lumină. Margaretele trezesc creativitatea şi puterea lăuntrică; zambilele ne învaţă blîndeţea şi cum să o folosim ca pe o putere dinamică. Spiritele garoafei nutresc sentimente de adîncă dragoste pentru oameni, ajutîndu i să iubească viaţa şi pe ei înşişi. Entităţile orhideelor cunosc aspectele spirituale ale sexualităţii şi dinamizează energia sexuală. Spiritele irisului conferă un sentiment de pace profundă şi speranţa unei renaşteri spirituale, stimulează inspiraţia şi exprimarea creativă.

Ştiind toate acestea, atunci cînd oferim cuiva o floare o vom încărca pe acela (sau aceea) cu minunate daruri. O singură floare poate schimba mult o fiinţă, dacă şi ea este deschisă, şi merită să oferim flori fiinţelor iubite, iar apoi cînd floarea se va usca este bine să o returnăm pămîntului. Există totuşi şi fiinţe pe care toate florile lumii nu le vor mulţumi. Acestora trebuie să le dăruim inima noastră înflorită.