A privi

Aurel Dumitraşcu

Toate articolele scrise de Aurel Dumitraşcu

Acţiunea de a privi este o acţiune de bază, care atunci cînd este realizată corect ne poate ajuta mult în dobîndirea unei arte de a trăi.

Ea este foarte importantă nu numai pentru cei care vor să ajungă la o artă de a trăi, dar chiar şi în domeniul ştiinţific a şti să „priveşti” este un lucru foarte important. În matematică modul în care vezi problema determină practic reuşita în rezolvare. La fel şi în viaţă. Motivul pentru care oamenii se confruntă cu atît de multe probleme chinuitoare este lipsa cunoaşterii unor abordări inteligente. O primă regulă ar fi să nu privim mult prea îndeaproape. O pietricică mică apropiată foarte mult de ochi ni se va părea mare cît un bolovan şi ne va bloca vederea altor lucruri. Vom avea atunci tendinţa să ne pierdem în amănunte şi să exagerăm. Pe de altă parte, atunci cînd privim lucrurile prea de departe putem ajunge să nu mai vedem nimic, să devenim superficiali şi să generalizăm. Fenomenele trebuie privite la adevărata lor însemnătate şi, foarte important, întotdeauna într o manieră nouă, chiar dacă avem senzaţia că le cunoaştem şi că am mai trecut prin aşa ceva. Atunci trebuie să privim acea problemă altfel de cum am fi înclinaţi să o facem, chiar dacă poate părea paradoxal. Acţionînd astfel, vom ieşi din ego ul nostru şi nu vom mai privi prin ochii lui, ci prin ochii sufletului, percepînd just realitatea. Noi am fost învăţaţi să privim într un anume fel, identic cu percepţia comună a celorlalţi, tot ceea ce ne înconjoară.

Un alt aspect legat de această acţiune este acela că noi nu putem privi în exterior mai departe şi mai profund decît o facem în interiorul propriei fiinţe, şi invers. Atunci cînd în interior vedem numai defecte, ne va fi mai greu să vedem frumuseţea celorlalţi; putem chiar încerca, dar ne vom poticni mereu. De aceea este foarte important să ne privim în interiorul nostru cu multă iubire, fericire şi sinceritate. Totodată deschiderea transfiguratoare faţă de ceilalţi ne deschide către noi înşine.

Modul în care privim realitatea este foarte important pentru că ea dezvăluie de fapt atitudinea noastră faţă de viaţă şi faţă de Dumnezeu. Ochii posedă o mare (şi nebănuită) putere. Privirea este strîns legată de sentimente. Din această cauză prin intermediul ei se pot transmite şi amplifica foarte mult anumite stări. Astfel, ochii nu sînt numai un organ pasiv ci şi unul activ prin care putem dărui. Cei mai mulţi oameni îşi folosesc ochii pentru a dărui celorlalţi stări lumeşti de mînie, teamă, dezgust, dominare, orgoliu, prostie, apatie, încordare, şi multe altele.

Să nu privim cu ostilitate pe nimeni; să nu privim fix, căci nu avem acest drept. Astfel, noi trebuie să privim cu iubire şi transfigurare pe toată lumea, fără a i forţa să ne răspundă privirii noastre, pentru a nu i agasa. Dacă nu putem să i privim cu bunătate pe ceilalţi mai bine închidem ochii sau ne uităm în altă parte un timp, pînă ne trece. Multe lucruri, atît bune, cît şi rele, au pornit în viaţa noastră de la o singură privire.

Mai gravă decît privirea ostilă este cea inexpresivă, ştearsă. Aceste priviri te golesc de energie, de poftă de viaţă. Ea mai este numită şi privirea vampirică, deoarece cel care priveşte în acest mod se hrăneşte, la propriu vorbind, cu energia celuilalt.

De asemenea, să evităm să privim prea mult timp în jos, deoarece ne vom lega sufletul de forţe subterane, obscure. Privitul în gol, şters, încetineşte procesele gîndirii, face să se accentueze lenea, inerţia, banalitatea şi încet încet sufletul moare cîte puţin şi îşi pierde puterea de a se mai minuna. Aşa cum în cazul vorbitului excesiv se recomandă a se ţine un timp tăcerea totală şi aici putem să ne impunem să nu privim orice, să nu privim mereu şi mereu anunţurile publicitare din oraş (mai bine privim copacii şi păsările cerului).

În încheiere, conform astrologiei, privirea oamenilor se poate clasifica şi în funcţie de planeta dominantă. Privirea vagă, visătoare e legată de Lună, privirea defensivă de Marte, cea senzuală de Venus, cea iscoditoare, căutătoare, e influenţată de Mercur, cea protectoare de Jupiter, cea a lui Saturn e bănuitoare, temătoare, iar privirea dominată de Soare este clară şi deschisă, şi pe aceasta merită să o dăruim celorlalţi cel mai des.

Atunci cînd vom învăţa să privim, o întreagă realitate uluitoare ni se va dezvălui în faţa ochilor. Nu vom mai fi simpli privitori, ci vom vedea esenţa adevărată a tot ce există...