Ghermanul viermilor şi Sărbătoarea negrilor

Marcel Lutic

Toate articolele scrise de Marcel Lutic

Oamenii comunităţilor tradiţionale se ghidau după mai multe tipuri de calendare; sărbătorile prezentate în această rubrică fac parte fie din calendarul fix, fie din cel mobil, ambele calendare păstrînd, adesea în „haine” creştine, sărbători şi practici din substratul păgîn. Fără a intra în amănunte, voi aminti doar că sărbătorile calendarului mobil au ca reper esenţial Paştele, în fiecare an existînd nu mai puţin de 90 de zile marcate de această mare sărbătoare.

Astăzi, cîteva cuvinte despre o sărbătoare fixă, Ghermanul (Harmanul) viermilor, ţinută întotdeauna pe 12 mai, deşi avea şi o variantă minoră în sîmbăta din a cincea săptămînă de după Paşti, şi despre o săptămînă deosebită din calendarul mobil, a doua de după Paşti, săptămînă numită „a Mironosiţelor”, „a purtătoarelor de mir”, Neagră sau „a Negrilor”.

Ghermanul de pe 12 mai era serbat în special de agricultori şi de crescătorii de animale, spunîndu-se că această divinitate poate influenţa în bine creşterea semănăturilor şi poate apăra animalele de viermi. Agricultorii considerau că în jurul acestei date ar începe sezonul ploilor de primăvară şi ca atare Ghermanul era ţinut ca un veritabil patron al grindinii. De altfel, unii cercetători au pus în legătură Ghermanul cu ritualurile de provocare, de aducere a ploii, practicate de bulgari şi ruşi, existînd destule asemănări şi cu Scaloianul românilor dunăreni.

Sărbătoare băbească minoră, Ghermanul nu cunoaşte decît puţine practici deosebite. După introducerea stilului nou în 1924, mulţi au uitat să mai ţină această sărbătoare, unii bătrîni crezînd că aceasta era cauza pierderilor mari în grîne şi animale pe care le suferiseră uitucii. Ciobanii care serbau Ghermanul obişnuiau să scoată brînza din burdufuri şi să o spele, abţinîndu-se să lucreze pe 12 mai, deoarece, la cea mai mică zgîrietură, oile ar fi făcut viermi! Au inventat oamenii aceştia chiar şi un termen -„a ghermăni”- pentru ilustrarea acestei interdicţii: „e rău de lupi că ghermănesc vitele”! Pe de altă parte, femeile care ţineau la semănăturile lor „delegau” în ajunul Ghermanului pe una dintre ele să dea, în pielea goală, un ocol ritual pe ogoare, pentru ca aceşti viermi năbădăioşi să nu calce peste vară prin respectivele ogoare!

Potrivit mentalităţii arhaice aceste practici sînt perfect întemeiate, sărbătoarea patronată de divinitatea numită „Ghermanul viermilor” fiind aşezată la un moment de cumpănă în calendarul comunităţilor arhaice, comunităţi dependente în mare măsură de belşugul pămîntului şi de rodul animalelor domestice.

În continuare, cîteva informaţii despre Săptămîna neagră sau a negrilor, o săptămînă consacrată de tradiţie morţilor. Este vorba de săptămîna viitoare, una cu numeroase interdicţii impuse de „dialogul” continuu pe care îl au viii cu spiritele morţilor. Cu această săptămînă s-ar deschide o perioadă mai mare destinată comemorării morţilor pămîntului, perioada stînd sub semnul unor duhuri numite pe alocuri Rusalii.

Revenind la „săptămîna negrilor” să consemnăm că se numea aşa de la postul ...negru pe care mulţi îl ţineau şi de la culoarea neagră pe care o căpătau pe faţă cei care îndrăzneau să lucreze în această săptămînă; acum nu se făceau, paradoxal, nici pomeni, spunîndu-se că pomana nu este văzută de „destinatari”, mai mult, colacii ... înnegrindu-se! De asemenea, despre ouăle puse acum sub cloşcă se credea că ... înnegresc.

Postul negru era recomandat în special celor care aveau morţi în familie, femeilor însărcinate (astfel vor avea şanse puţine „să lepede”!) şi fetelor mari, motivul acestora fiind acelaşi din totdeauna: un măritiş cît mai grabnic! Această săptămînă stînd sub semnul morţilor, au apărut şi alte credinţe specifice, de genul: tot cea ce se naşte acum moare, iar cei care mor ar pleca drept în iad.