Atingere, mîngîiere, masaj

Roxana Balan

Toate articolele scrise de Roxana Balan

Pielea este organul subtil care percepe experienţele tactile. Este organul din corp cel mai dezvoltat ca suprafaţă şi volum. Pielea are funcţii foarte importante pentru corp. Este învelişul său de protecţie, cu rol de termoreglare. Elimină de asemenea ceea ce este nociv în interiorul corpului. Pielea este legată de toate organele, care se reflectă pe piele. Este un organ viu, dinamic. Este o hartă a conştiinţei individuale. Tot ceea ce există în interior se reflectă imediat sau în timp la nivelul pielii. Pielea este o reţea subtil energetică. Are rol senzorial, transmiţînd un complex de senzaţii tactile de plăcere, durere, temperatură.

Prin intermediul pielii, prin atingere, mîngîiere, masaj se realizează una dintre cele mai puternice forme de comunicare, printr-un limbaj fără cuvinte, între adulţi şi de asemenea între părinţi şi nou-născuţi în timpul dezvoltării intrauterine şi după naştere.

O descoperire recentă – care redimensionează relaţia mamă-făt – susţine că, în burtă, copilul aşteaptă un semn de la părinţii lui. Copilul, încă din perioada liniştită din burta mamei, este capabil să poarte un dialog surprinzător cu aceştia. Cercetătorii olandezi şi francezi susţin că – dacă apropierea şi comunicarea cu micuţul reuşeşte, perioada de sarcină va fi mai frumoasă, naşterea mai uşoară, relaţia dintre soţi mai bună, iar familia mai unită.

Un olandez a cercetat timp de 50 de ani surprinzătoarele posibilităţi de comunicare prin atingere umană, a folosit cu succes rezultatele studiilor sale şi a dezvoltat o nouă ştiinţă numită haptonomie. Noţiunea de haptonomie provine de la cuvintele greceşti hapto şi nomos. Hapto înseamnă „eu ating, mă unesc cu ceva, stabilesc un contact”, iar nomos înseamnă „regulă”. În multe ţări occidentale există adepţi declaraţi ai haptonomiei, care îşi desfăşoară activitatea în ginecologie şi obstretică.

Mîinile, sau mai bine zis simţul tactil, sînt cele prin care mama şi tata pot comunica între ei, şi de asemeni cu copilul. O simplă atingere nu este însă suficientă.

Conform haptonomiei, atingerea nu e doar raţională, ci şi emoţională, antrenînd toate simţurile, încercînd să-l facă pe „interlocutor” să se simtă puternic şi să perceapă sentimentele celuilalt. Oricît de ciudat ar părea, aceasta este o calitate pe care o are orice om, dar, la cei mai mulţi dintre noi, această calitate este atrofiată sau puţin modificată. Ea poate fi însă activată. În vreme ce atingerea reală determină o contracţie involuntară a musculaturii şi ţesuturilor, contactul haptonomic are efectul contrar: pielea şi musculatura se destind şi chiar şi psihicul se relaxează. În corp se răspîndeşte o căldură plăcută.

În viaţa de zi cu zi, sîntem nevoiţi să păstrăm o anumită distanţă faţă de ceilalţi. De aceea, relaxarea, starea de bine nu reuşeşte întotdeauna din primele momente. Gravidele şi viitorii taţi reuşesc, deseori, să se apropie haptonomic de bebeluşul lor. Fătul, dornic, ca orice fiinţă umană, de dragoste şi contact social, se bucură de sprijinul primit şi reacţionează la fel. Uneori, uterul şi musculatura abdominală se relaxează în asemenea măsură, încît mişcările copilului dintr-o parte în alta sînt uşor de văzut din afară.

Cei care se bazează pe haptonomie pot învăţa să-şi intensifice şi să-şi clasifice sentimentele, trăirile. Viitoarele mame care suferă contracţii premature îşi pot atenua durerile şi frica prin contactul afectuos cu copilul lor: în consecinţă, abdomenul se relaxează imediat, iar bătăile cordului fetal se temperează, se normalizează. De asemenea, durerile cedează. Un uter moale şi relaxat îi lasă fătului mai mult spaţiu şi libertate de mişcare, chiar şi în ultimele luni de sarcină. Placenta e astfel irigată mai bine cu sînge, iar copilul primeşte în acest fel mai mult oxigen.

Cînd mama îşi mîngîie burtica, copilul simte şi reacţionează, răspunzînd prin mişcări, prin bătăi cu picioruţele. Copilul arată foarte clar ceea ce îi place şi ce nu. Astfel, părinţii învaţă de pe acum să-i respecte personalitatea, iar acest lucru constituie o experienţă benefică pentru copil.

Taţilor li se cere o delicateţe şi o grijă cu totul speciale. Dacă vor să fie aproape de copil, ei trebuie să-l atingă încă dinainte de a se naşte, prin pielea şi corpul viitoarei mame.

Pe copiii asistaţi haptonomic la naştere, contactul anticipat cu lumea exterioară şi atenţia care li se acordă îi face mai puternici. Părinţii îşi cunosc copilul cu mult timp înainte de venirea lui pe lume, ceea ce avantajează evoluţia unor etape ulterioare naşterii.

Atingerea adaugă o dimensiune suplimentară viziunii personalităţii în devenire a nou-născutului şi ne ajută să trăim conştiinţa unei legături cu copiii noştri.

Este unanim recunoscută necesitatea de contact şi intimitate de-a lungul întregului ciclu al vieţii, de la nevoia de atingere a nou-născutului la mult mai intimele atingeri ale adulţilor.

În primii ani ai vieţii, atingerea este primul mod de cunoaştere al copilului. Prin atingere copilul primeşte informaţii despre formă, consistenţă, poziţie în spaţiu, temperatură.

Atingerea, mîngîierea, contribuie la dezvoltarea psihică a copilului. Copiii alintaţi, mîngîiaţi cu dragoste de părinţi sînt mai deschişi sufleteşte, mai sociabili, mai iubitori, mai liniştiţi.

Chiar şi mai tîrziu, adulţi fiind, o atingere gingaşă ne poate feri de stress, ne îmbunătăţeşte dispoziţia şi ne poate da un impuls de înţelegere şi iubire.

Persoanele care nu suportă nici măcar o atingere prietenească sînt mult mai irascibile şi nesociabile.

Niciodată nu ne putem lipsi de senzaţiile atingerilor gingaşe. Este foarte important ca într-o relaţie de prietenie, de cuplu, să umplem timpul petrecut împreună cu atenţia emoţionantă faţă de celălalt şi cu plăcerea reciprocă, care în plus de toate binefacerile, va avea şi o acţiune curativă şi ne va îmbunătăţi tonusul vital.

Atingerea este o formă aparte de comunicare între oameni, care este în stare nu numai să sporească bucuria comunicării intime, dar să-l şi vindece pe om de multe afecţiuni.

Prin intermediul simţului tactil, organismul răspunde la „limbajul atingerilor” printr-o reacţie fiziologică bine definită. Dacă luăm pe cineva de mînă, pulsul acestuia se va încetini, iar dacă-l mîngîiem cu blîndeţe pe cap, aproape instantaneu se va modifica frecvenţa repiraţiei, inspiraţia şi expiraţia vor dura mai mult şi vor deveni mai profunde. De numărul atingerilor pe care oamenii le simt de-a lungul vieţii lor depinde foarte mult starea lor fizică şi emoţională.

Masajul s-a arătat a fi primul remediu împotriva tuturor bolilor. Este eficient în cazul multor afecţiuni, cu un spectru foarte larg. Se recurge frecvent la masaj în cazul disfuncţiilor de circulaţie a sîngelui, afecţiunilor căilor respiratorii, tractului digestiv, sistemului urogenital, cît şi în cazul afecţiunilor cronice ale coloanei şi ale articulaţiilor membrelor.

Atît de obişnuitele migrene după o zi istovitoare, greutatea în picioare vor dispărea în urma atingerilor curative. Masajul este o metodă extraordinară de a te relaxa, de a uita de problemele zilnice. Acesta curăţă calea pentru circulaţia liberă a energiilor în corp, atenuează durerea din muşchii obosiţi, elimină stressul.

La baza efectului curativ stau procese fiziologice complexe, procese reglate de sistemul nervos central. Sub influenţa masajului se îmbunătăţeşte activitatea glandelor sebacee şi sudoripare, precum şi circulaţia sangvină, se înlătură homostazele şi se normalizează circulaţia limfei, fapt care ameliorează circulaţia sîngelui în sectorul masat. În consecinţă, se mobilizează mecanismele de protecţie care asigură menţinerea sănătăţii.

Spre deosebire de masajul curativ, procedeele de masaj senzual sînt orientate spre stimularea sferei sexuale şi necesită dorinţa comună a partenerilor de a-l practica în relaţiile lor intime. Medicina contemporană, mai ales fiziologia şi patologia, confirmă din punct de vedere ştiinţific valoarea inestimabilă a masajului pentru viaţa conjugală.

Filozofia dao consideră legăturile intime ca fiind necesare pe parcursul întregii vieţi. Esenţa acestei învăţături rezidă în gingăşie şi în absenţa normelor şi restricţiilor. Schimbarea continuă este baza existenţei. Este esenţială atitudinea respectuoasă şi plină de iubire faţă de partener. Aceasta este cheia succesului.

Masajul senzual sporeşte considerabil rezistenţa organismului, contribuie la prevenirea îmbătrînirii, prelungeşte viaţa sexuală activă, acţionează benefic asupra longevităţii. Recurgerea în permanenţă la masaj le permite soţilor să obţină o armonie deplină în relaţiile lor intime.

Masajul reprezintă şi o pregătire extraordinară pentru actul sexual. El îndepărtează tensiunea psihologică şi fizică, relaxează corpul, calmează creierul, favorizează schimburile energetice între parteneri, capacitatea de a oferi şi de a primi bucurie în timp ce faci dragoste, infinit mai uşor şi mai satisfăcător. Este modul în care oferi încredere şi primeşti încredere.

Energia sexuală este energia fundamentală a trupului. Ea oferă o bază pentru toate celelalte tipuri de energii, de la energia fizică a supravieţuirii la energia spirituală de care avem nevoie pentru a continua să evoluăm. Masajul face ca această energie să circule liberă prin corp, să ajute la o bună sănătate, la linişte sufletească şi la o experienţă sexuală împlinită.

Primirea şi oferirea masajului unifică mintea şi trupul, armonizînd diversele nivele ale energiei din corp, pe cele patru nivele esenţiale: fizic, social, mental şi spiritual, pentru ca noi să acţionăm ca o fiinţă unificată.

Şi nu în ultimul rînd, masajul ne ajută să ne echilibrăm atitudinea faţă de propriul corp, să eliminăm judecăţile negative asupra propriului trup, generatoare de conflicte interne şi să ne iubim pe noi înşine, ca apoi să fim capabili să iubim pe cineva. Simpla aplicare a atingerii vindecătoare asupra propriului corp este o afirmare a propriei valori şi a iubirii de sine.