Curaj-frică

Mihaela Marian

Toate articolele scrise de Mihaela Marian

Se ştie că binele este absenţa răului şi răul este absenţa binelui. De aceea este bine să ne dăm seama că, atunci cînd ne confruntăm cu stări mai puţin armonioase, este bine să urmărim să trezim în noi exact starea opusă celei iniţiale; de exemplu stărilor de furie, de tristeţe,de neîncredere, de frică, etc. să ne opunem cu starea de calm, bucurie, încredere, curaj, etc.

Această modalitate de a trece de la stări dizarmonioase (cu care ne mai confruntăm încă uneori) la stări profund benefice şi divine este cheia reuşitei pentru a realiza o stare de echilibru şi armonie atît în propria fiinţă cît şi în relaţiile cu ceilalţi.

Pentru a fi pe deplini siguri de reuşita acestor acţiuni de balansare de la "rău" la "bine" trebuie mai întîi să devenim conştienţi de calităţile sau defectele exprimate de acele stări bune-rele şi aceasta se poate realiza doar într-o stare de detaşare, care chiar dacă este mai greu de realizat în mod spontan (mai ales atunci cînd ne aflăm într-o situaţie conflictuală) e bine să urmărim să o cultivăm în noi treptat, cu perseverenţă şi încredere în reuşita lor.

Să luăm de exemplu starea de frică. Evident opusul ei este starea de curaj. Să vedem ce cuprind în ele aceste stări.

CURAJUL

Este o calitate morală prin care fiinţa exprimă o constantă îndrăzneală, hotărîre, consecvenţă, perseverenţă şi poate fi asociată cu alte trăiri umane cum ar fi: cutezanţă, eroism, temeritate, etc. Cel sau cea care îşi dezvoltă această calitate suportă consecvent, cu o mare bărbăţie, suferinţele fizice, psihice sau morale, realizează cu hotărîre ţelurile propuse, la nevoie îşi dăruieşte chiar şi viaţa dacă idealul pentru care lupta este divină şi merită acest sacrificiu. Aceste acte de curaj cu o înaltă semnificaţie şi valoare morală sînt generate de principii şi sentimente sublime, divine, nobile, cum sînt: dragostea de oameni, dragostea de Dumnezeu, simţămîntul de solidaritate umană, etc.

Curajul nu trebuie niciodată confundat cu orice acţiune nechibzuită realizată în condiţiile pericolului sau a dificultăţilor. Adevăratul curaj presupune o cunoaştere lucidă şi clară a pericolelor, a dificultăţilor cu care ne confruntăm şi toate aceste implică tocmai atunci o depăşire, un control al reacţiilor care pot să apară în fiinţă. Cei care realizează anumite acţiuni într-un mod nesăbuit, fără să se gîndească înainte la pericolele reale pe care le au de înfruntat nu dau dovadă de curaj.

Această calitate, de curaj, se formează prin educaţie şi mai ales prin autoeducaţie. Astfel se formează un caracter de ordin voliţional constînd, printre altele, în capacitatea de a înfrunta conştient pericolele şi de a acţiona imperturbabil şi consecvent în condiţii de risc. El nu implică absenţa fricii ci stăpînirea şi depăşirea completă a acesteia.

FRICA

Este o trăsătură psihică şi morală, o emoţie temporală sau un sentiment durabil care evidenţiază un proces subtil de rezonanţă distructivă, malefică, generat în fiinţa umană de o primejdie reală sau iluzorie. Ca fenomen psihologic de rezonanţă cu anumite energii subtile distructive, frica se manifestă prin nelinişte, stare de nepăsare sau panică, prin trăiri chinuitoare, obsedante, coşmaruri, prin acţiuni spontane sau conştiente de autoapărare. Frica devine un sentiment constant datorită obişnuinţei, iar atunci cînd ea duce la pierderea controlului de sine, la o stare permanentă de neîncredere, suspiciune şi groază faţă de ceilalţi sau faţă de evenimente, ea este apreciată ca laşitate, la care se adaugă şi unele trăsături legete de pierderea onoarei şi a demnităţii de om, de servilism şi de neîncredere în reuşita oricărei acţiuni. Înfrîngerea aproape deplină de către fiinţa umană a sentimentului de frică este caracterizată drept curaj. Aceasta este deci cheia depăşirii acestei stări de rezonanţă cu o energie distructivă, malefică.

Pentru că trebuie să înţelegem că prin aceste stări negative noi nu facem altceva decat să rezonăm cu lumi subtile dizarmonioase, demoniace, aşa-numitele lumi subtile infernale, şi fiinţa umană trăieşte lăuntric acea stare inferioară amplificată mai mult sau mai puţin, în funcţie de gradul de receptivitate pe care îl prezintă faţă de aceste energii subtile distructive, malefice.

Frica reprezintă nu numai o stare a individului, ci, prin amplificare la unison, ea poate să devină frica unor colectivităţi: frica omului neevoluat în faţa puterii necunoscute a forţelor naturale, sentimentul de teamă al maselor asuprite şi exploatate, angoasa rezultată din incapacitatea omului de a cunoaşte şi de a stăpîni anumite forţe, groaza de foamete, şomaj, război, boli şi epidemii, neîncrederea în viitor, etc.

Cel sau cea care nu reuşeşte să depăşească aceste trăiri inferioare va rămîne mai departe pradă acestor energii subtile distructive, malefice, fiind gradat nimicit, anihilat, torturat sau chinuit de ele.

În concluzie, se poate spune că prin trezirea şi amplificarea în fiinţă a stării de curaj se pot depăşi toate trăirile rele, distructive, chinuitoare (gen: frică, teamă, etc.) şi astfel se anihilează rezonanţele cu energiile subtile ale fricii care fac să se manifeste în fiinţa noastră groaza, spaima, angoasa, fobiile sau neliniştile aberante.

Astfel fiinţa umană poate triumfa asupra acestor trăiri distructive, negative, chinuitoare, care o terorizează şi o chinuie. Aceste trăiri se vor manifesta din ce în ce mai puţin şi fiinţa umană în cauză va putea în final să realizeze oricînd o stare eroică, în care aspectele caracteristice fricii se vor manifesta tot mai estompat.

Iată în final şi căteva aforisme despre aspectele tratate în acest articol.

Despre CURAJ:

• "Curajul cel mai de trebuinţă în această lume nu este totdeauna de natură eroică. În viaţa de toate zilele trebuie curaj, ca şi pentru mari întreprinderi ce aparţin domeniului istoriei. Este, de pildă, curajul de a fi cinstit, de a te împotrivi ispitei, de a spune adevărul, curajul de a fi ceea ce sîntem cu adevărat şi de a nu pretinde să trecem drept ceea ce nu sîntem; curajul de a trăi cinstit prin propriile noastre mijloace şi de a nu duce o viaţă ruşinoasă prin mijloacele altora" - S.Smiles
• "Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii - nu absenţa fricii" - Mark Twain
• "Cine nu-şi pierde curajul în faţa nici unei nenorociri, acela datorită acestei puteri trece peste toate cu bine, în mod neîndoios" - Panchatantra
• "Nu fiindcă lucrurile acestea sînt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sînt grele" - Seneca
• "Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire" - François Fenelon
• "Trebuie să fii curajos pentru tine însuţi, să-ţi stăpîneşti temeinic curajul şi să te asiguri împotriva atacurilor soartei" - Michel Montaigne
• "Există trei feluri de curaj: cel fizic, cel moral şi cel spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii; sufletul neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii sau ale onoarei sociale; spiritul neînfricat în faţa căilor nebătătorite, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împărtăşeşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiritual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civilizaţia umană. Curajul moral există întotdeauna, ca un reazem, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De el are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce noi numim virtute." - Constantin Tsatsos

Despre FRICÃ:

• "Frica ne azvîrle adeseori în nenorocirea pe care o aşteptăm"
• "Nu-ţi este frică fiindcă gînduri sinistre îţi trec prin cap, ci gînduri sinistre îţi trec prin cap fiindcă eşti fricos"
• "Se cere curaj şi ca să îţi mărturiseşti frica" - Thomas Mann
• "Nimeni nu este atît de fricos încît să prefere să atîrne mereu, în loc să cadă o dată" - Seneca
• "Unul dintre efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decît cum sînt" - Miguel de Cervantes
• "Mulţi se tem de ochii lumii, dar de conştiinţă puţini" - Pliniu cel Tînăr
• "Lucrul de care ne temem sfîrşeşte întotdeauna prin a se produce".
• "Fă bine, nu te teme de nimic"