Secretul sistemului de culoare din marea piramidă
Adrian Oroşanu
Toate articolele scrise de Adrian Oroşanu
Toate articolele scrise de Adrian Oroşanu
Arhitectura interioară a Marii Piramide conţine un ansamblu de pasaje şi de camere combinate într-un mod subtil, în care fiecare orientare, distanţă, înclinare sau dimensiune are o semnificaţie profundă şi constantă. Sistemul este organizat după un plan geometric şi simbolic în care nimic nu estte făcut la întîmplare şi este ilustrat şi explicat de alegoriile din Cartea Morţilor (egipteană). Aceasta este un formular de alegorii superioare şi aduce un omagiu „Dumnezeului Unic” şi „Iniţierilor secrete”. Titlul ei în limba egipteană este însă „Exodul spre lumină”, ea fiind o călăuză religioasă filozofico-astronomică în invizibil (în subtil). După revelaţiile lui Edgar Cayce se poate spune că a fost scrisă după construcţia Marii Piramide aproximativ în perioada creării marii biblioteci din Alexandria. Se pare că, Cartea Morţilor e replica Marii Piramide şi că simbolismul cuvintelor este strîns legat de simbolul pietrelor.
Culoarul de Intrare, ce se deschidea după pivotarea unei pietre la nivelul treptei a 16-a, cobora oblic peste 25m, ajungînd la o intersecţie de unde se bifurca Culoarul Ascendent în acelaşi plan vertical cu cel Descendent care se continua cu aceeaşi direcţie. Culoarul simbolizează intrarea individului în planul fizic. Sensul coborîtor al culoarului este justificat de încarnarea într-o perioadă ce este degenerată spiritual, în care omenirea a pierdut esenţa căilor spirituale veritabile şi în care individul asimilează în principal din societate mai degrabă metode de a se depărta de „lumină” în loc de metode de a se apropia de ea.
Culoarul Descendent continuă să coboare încă aproximativ 77m, după care ajunge la un mic coridor orizontal la capătul căruia se găseşte Camera Subterană (cu o înălţime medie de 1,52m şi o lărgime de 1,06m). Spre deosebire de restul sistemului de culoare şi camere aflate în piramidă, Culoarul Descendent este săpat în stînca fundaţiei. Culoarul semnifică degradarea omului care, nepăşind pe calea adevărului se pierde în întunecimea de sub „pămînt”. Forma nefinisată şi coborîrea relativ abruptă a culoarului semnifică lipsa de frumuseţe şi dificultăţile din viaţa celor care nu caută esenţa existenţei umane procupîndu-se de aspecte care devin din ce în ce mai grosiere şi care îndepărtează individul de lumină.
Camera subterană se găseşte la aproximativ 30m sub prima treaptă a piramidei. Spre deosebire de celelalte camere, aceasta are tavanul perfect lustruit (aşa cum ar trebui să fie pardoseala) iar pardoseala este stîncoasă, denivelată încît se poate crede că intenţionat a fost invers construită. Camera subterană simbolizează nebunia omului „de la sfîrşitul timpurilor” care acţionează invers şi schimbă valorile, luînd drept bun ceea ce este rău şi considerînd neimportant, inutil sau chiar rău ceea cea ce este bun.
Culoarul Ascendent (are ca şi celelalte culoare o înălţime de 1,06m) urcă aproximativ 40m pînă la Marea Galerie. Culoarul este numit simbolic „Culoarul Adevărului din Umbră”. Deşi îngust şi destul de scund, se poate merge prin el cu mai multă uşurinţă decît prin Culoarul Descendent. Culoarul simbolizează perioada din viaţa individului de după iniţiere (botez) (sau a doua naştere). Începe ridicarea spre „lumină” (spre vîrful piramidei). Iniţiatul nu cunoaşte încă adevărul, dar îl bănuie. Pentru el adevărul este încă în umbră; în conştiinţa lui lumina nu este suficientă pentru a percepe adevărul. Faptul că pantele Culoarului Ascendent şi Descendent sînt egale ar simboliza că viteza de apropiere de lumină şi viteza de depărtare de ea sînt egale. Aceasta ar fi verificată de faptele, de exemplu, ale celebrului Milarepa din perioada cînd nu era iniţiat respectiv cele de după iniţiere sau putem exemplifica cu faptele apostolului Pavel dinainte de viziunea lui Iisus şi respectiv de după ea sau cele ale lui Sundar Singh şi exemplele pot continua chiar cu faptele noastre dacă le conştientizăm plenar. Aceasta ne conduce la ideea că viteza de apropiere sau de depărtare de lumină este karmic determinată, fiind deci specifică unui individ. Această viteză depinde însă de calea spirituală urmată. Considerîndu-le pe toate veritabile, mesajul piramidei se referă probabil la calea specifică fiecărui individ (cale care tot karmic este determinată) prin afinităţile pe care individul şi le-a dezvoltat în istoria sa.
 |
a. Intrarea |
Pasajul Orizontal spre Camera Reginei are aceeaşi lăţime cu Culoarul Ascendent, dar cu înălţime mai mică. Pe ultimii metri, după trecerea unui prag, pardoseala coboară şi după 38m intră în Camera Reginei. Din punct de vedere al umanităţii, Camera Reginei simbolizează „venirea Adevăratei Lumini din Răsărit” în timpul „ultimelor zile ale Legii”. Aceasta adăugîndu-se la mersul ascendent din punct de vedere spiritual al omenirii, simbolizat de Culoarul Ascendent va determina trecerea în Marea Galerie.
Marea Galerie începe de la joncţiunea Culoarului Ascendent cu Pasajul Orizontal cînd tavanul se înalţă brusc la 8,60m (panta şi lăţimea se păstrează). De o parte şi de alta a coridorului există două şanţuri care îl lărgesc la nivelul solului. Spre tavan pereţii se ridică în 7 trepte. Treapta din mijloc este foarte strîmtă. Simbolul Marii Galerii este „Calea Adevărului la Lumină”. Atît pentru individ cît şi pentru omenire sensul devenirii este ascendent. Cifra 7 semnifică cele 7 nivele de conştiinţă, specifice celor 7 centri de forţă. Îngustarea tavanului pe măsură ce înălţimea creşte arată că cu cît nivelul spiritual este mai ridicat cu atît numărul indivizilor ce-l realizează este mai mic. Cei mai puţini sînt cei care realizează ultimul nivel de conştiinţă, ceea ce face ca ultima treaptă să fie foarte îngustă.
Marele prag cu care se termină Marea Galerie marchează reducerea înălţimii culoarului. Înălţimea Marii Galerii descreşte în trepte succesive şi la 1,1m după Marele Prag se termină la intrarea în Primul Pasaj Scund. Marele Prag simbolizează „Începutul Pregătirii” pentru „Terminarea Epocii” şi a „Restituirii tuturor lucrurilor”. Această restituire trebuie înţeleasă în lumina legii cauză-efect (Karmei). Acţiunile, pasiunile, gîndurile individului sau omenirii trebuiesc compensate, plătite, consumate în sensul de a repara ceea ce individul sau omenirea a stricat pe parcursul devenirii sale. Compensarea are loc pe fiecare din cele 7 planuri. Axa Marii Galerii se intersectează cu începutul Marelui Prag în dreptul treptei 50 a piramidei exact în planul pardoselei camerei Regelui. Primul Pasaj Scund (dinaintea Anticamerei) este de aproximativ 1,32m iar cel de-al doilea, de după Anticameră, este de 2,26m. Ambele au înălţimea mai mică de 1m iar Anticamera mai mare. Înălţimea Anticamerei este de 2,61m. Primul pasaj este construit din calcar iar al doilea din granit. Pasajele simbolizează pentru individ chei ale devenirii spirituale care trebuiesc cu grijă căutate iar pentru omenire perioade de haos prin faptul că ridicarea spre înălţime e întreruptă.
Perimetrul stratului 50 al piramidei, rezervat epocii noastre prin ascensiunea spaţială şi cronologică a coridoarelor măsoară 25800 degete piramidale (exact 25826,52dp) cît anul precesional, pe cînd numărul zilelor dintr-un an îl dă diagonala acestui strat. În pătratul stratului 50 se întîlnesc aceleaşi valori ca la pătratul bazei dar schimbate între ele. Zilele anului (365) sînt ascunse în interiorul pătratului ce poartă camera Regelui (din chivotul legii) iar diagonalele ce ascund secretul anului divin sînt invizibile (diagonalele bazei piramidei). După primul război mondial omenirea a păşit pe platforma stratului 50 din piramidă. Acestuia i-ar corespunde Primul Pasaj Scund.
Anticamera numită şi „Camera voalului Triplu” corespunde unei perioade de întrerupere a haosului. Reliefurile paralele verticale de pe pereţii estici şi vestici erau destinate valurilor simbolice care odată date la o parte arătau intrarea în camera cea mai secretă, Sfînta Sfintelor. Anticamera era locul în care începea să se ridice voalul triplu. Intrînd în Anticameră, iniţiatul trebuie să dea încă o dovadă de umilinţă în faţa misterelor, trecînd aplecat (cu sensul simbolic de smerit) pe sub placa verticală de granit şi apoi la capătul Anticamerei trebuie să intre aproape pe brînci în ultimul pasaj care simbolizează „umilinţa” finală în sensul anulării complete a ego-ului. Pătrunderea în Camera Regelui se făcea spunînd, conform Cărţii Morţilor: „Am deschis porţile ! Binecuvîntat fie cel din sarcofag, căci toate cuvintele vor putea ajunge la el !”. Afirmaţia trebuie interpretată ca o consacrare, ca un mod de concentrare a atenţiei şi ca scopul parcursului spiritual.
Camera Regelui (10, 45x5, 23x5, 58m) reprezintă „Cartea Misterului şi a Mormîntului Deschis” sau „Camera Marelui Răsărit” sau „Sala Judecăţii şi Purificării Naţiunilor” sau „Reîntoarcerea spre Lumina Adevărată din Vest”. Deasupra Camerei Regelui există încă o serie de camere mai mici care nu au acces din nici o parte; cea mai de jos este legată printr-un pasaj de Marea Galerie. Nimeni nu a încercat interpretarea simbolică a acestora, toţi autorii fiind de acord cu rolul acestora de reducere a presiunii asupra tavanului camerei. Că scopul acestora nu e pentru reducerea presiunii o putem dovedi prin faptul că deasupra Camerei Reginei nu există astfel de camere mai mici cu toate că aceasta fiind plasată mai jos decît Camera Regelui are de suportat o presiune mai mare pe tavan. Noi credem că rolul acestor camere mici este foarte apropiat de rolul pe care îl aveau cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii revelat lui Moise, care cu aripile desfăcute acopereau chivotul:
„Şi vei face un chivot din lemn de salcîm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, înălţimea de un cot şi jumătate.
Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.
Să torni 4 inele din aur pentru el şi să le pui în cele patru colţuri ale sale; două inele de o parte, două de alta.
Să faci două bastoane din lemn de salcîm şi să le poleieşti cu aur.
Şi să pui bastoanele în cercuri prin laturile chivotului; astfel, chivotul este terminat.
Bastoanele vor fi mereu în cercurile chivotului: ele nu vor fi luate de acolo.
Şi să pui în chivot mărturia pe care ţi-o voi da.
Şi să faci un capac al ispăşirii din aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate şi lăţimea de un cot şi jumătate.
Şi să faci doi heruvimi bătuţi în aur şi să-i pui la capetele capului ispăşirii.
Să pui un heruvim la un capăt şi celălalt heruvim la celălalt capăt; capacul ispăşirii va avea heruvimi la amîndouă capetele.
Şi heruvimii să fie cu aripile întinse spre înalt, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor şi cu feţele lor să privească una spre cealaltă; spre capacul ispăşirii să fie feţele heruvimilor.
Şi să pui capacul ispăşirii deasupra chivotului; şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da.”
Bănuim că „mărturia” pe care Moise a pus-o în chivot este echivalentă sarcofagului din Camera Regelui.Privind structura Camerei Regale cu camerele mici de deasupra, se poate observa că aceasta se aseamănă foarte mult cu imaginea chivotului. Camera Regelui ar fi echivalentă cutiei chivotului iar heruvimii, camerelor de deasupra. Întreaga structură credem noi că era un amplificator de energie cosmică. Plasarea sicriului într-un punct fix din Camera Regelui ajută la selectarea din spectrul energiilor ce parcurg Camera Regelui numai a celor de o anumită culoare, energiile utile depăşirii ultimelor bariere în devenirea spirituală a celor care erau plasaţi în sicriu.
Conform unei tradiţii şi surse metafizice, în masa Piramidei mai există o parte necunoscută a sistemelor de culoare. Unul din aceste culoare conţine formula legii fundamentale a electricităţii, prin care această energie poate fi obţinută direct din aer. Un alt pasaj sau cameră ar conţine secretul dezintegrării materiei; probabil că era cunoscut şi procesul rematerializării precum şi cel al antigravitaţiei, explicîndu-se astfel transportul masivelor blocuri de piatră la locul de construcţie. Nici pasajul subteran de la Groapa Subterană la Nil nu se cunoaşte şi nici un alt pasaj subteran ce leagă între ele două piramide nu a fost găsit cu toate că ambele au fost descrise în puţinele surse ce se mai păstrează azi.
Unul din punctele cele mai delicate, complexe şi semnificative din Piramidă este deplasarea axului central al sistemelor de culoare şi camere spre Est cu 286,1022 degete piramidale (=7,275m). Piramida are două planuri verticale care trec prin centrul ei: unul N-S şi altul E-V care o taie în două (fiecare plan) şi se intersectează în axa piramidei. Planul E-V trece numai prin Camera Reginei. Planul N-S trece numai prin Camera Regelui şi este deplasat faţă de planul sistemelor de culoare cu 286,1022 degete piramidale (=7,28m). Planul N-S mai este numit şi „Plafonul Armoniei Divine”. Plafonul Marii Galerii este înălţat faţă de primul pasaj ascendent cu 286,1022 degete piramidale. Între pătratul real şi cel ideal (schiţat pe platoul artificial al bazei) de la baza piramidei este o diferenţă de 286,1022 degete piramidale. Cele 286,1022 degete piramidale au o importanţă deosebit de mare. Sistemul de culoare deplasat cu 286,1022 degete piramidale spre E se consideră că reprezintă umanitatea în căutarea adevărului deviată de la Armonia Divină reprezentată de planul N-S. Omenirea ar trebui deplasată deci simbolic spre dreapta, spre pozitiv, pentru a atinge Armonia Divină. Doar cînd sistemul de culoare ajunge în camera regelui este posibilă deplasarea spre vest (dreapta) adică spre „mormîntul descoperit” care se află în partea cealaltă a planului Armoniei Divine. În vechile tradiţii egiptene şi ebraice se spune astfel: „Cel înviat se ridică din groapa deschisă şi făcînd un pas spre Orient se găseşte în Planul Armoniei Divine”. Se consideră că la aproximativ 5 grade faţă de meridianul care trece prin piramidă ar fi trăit Adam şi tot acolo ar fi trăit Iisus Hristos iar la încă 5 grade mai la est a trăit Mohamed. Probabil existenţa piramidei a favorizat această concentrare a trimişilor lui Dumnezeu pe o arie foarte mică pe baza unei amplificări a energiilor cu vibraţii deosebite (în sens pozitiv).
Dacă planul N-S este simbolul Armoniei Divine, vîrful Piramidei este simbolul lui Mesia. Factorul de deplasare arată că Mesia a fost ales înaintea creării universului omenesc în scopul de a efectua împăcarea necesară restabilirii Armoniei Eterne în creaţie şi datorită căderii omului este necesară apariţia lui Mesia pentru a readuce omul în Armonia Divină. Vîrful reprezintă piatra unghiulară pe care Dumnezeu o va repune pe vîrful piramidei atunci cînd umanitatea se va integra în acest plan.
Măsurînd interiorul Marii Piramide în degete piramidale, s-a observat că dimensiunile încăperilor coincid minuţios cu perioadele din istoria omenirii, de la începutul ei pînă în anul 2000 după Iisus Hristos. Fiecare întretăiere de linii din planul ei marchează un eveniment epocal. Nu-i nimic arbitrar în această schiţare spaţială a timpului, căci datele astronomice incluse în structura piramidei arată scara de proporţie pentru aprecierea timpului şi anume: un an este echivalent cu un deget (ţol) piramidal. Fracţiunile de lungime (măsurate chiar micrometric) arată foarte precis momentul cînd s-a încheiat o epocă, de exemplu exodul, naşterea lui Hristos, botezul, moartea sa, războaiele mondiale, etc. (în conformitate cu cronologia biblică). Multe prorociri precis redate în piramidă au atras atenţia amatorilor de curiozităţi. Dar scopul prorocirilor, după cum spunea Newton, nu este să facă pronosticuri asupra a ceea ce va veni ci ca abia după împlinirea lor să fie martore că Cineva le-a aranjat aşa, de vreme ce au fost impecabil prezise. Această idee a lui Newton arată că el, unul din cele mai mari genii ale omenirii „care a depăşit prin genialitatea sa specia umană” după cum scrie pe statuia dedicată lui, era ferm convins de existenţa lui Dumnezeu. (Deşi poate părea surprinzătoare, această observaţie este pentru mulţi din cei care fac ştiinţa azi, cred, foarte folositoare !). Cine ar fi crezut că piramida prevede izbucnirea revoluţiei bolşevice prin prelungirea unui perete aflat dedesubtul Anticamerei.
Sînt nenumărate datele astronomice şi profetice ale Marii Piramide. Acestea apar însă măsurînd nu piramida zidită, ci aceea doar schiţată pe pămînt de însăşi constructorii ei, prin nişte linii săpate împrejurul bazei. Aceasta este piramida reală şi nu este exclus ca piramida reală cu stratul care o acoperea cînd era întreagă (tencuiala !) să fi coincis cu ceea ce numim piramida ideală. Nici anul obişnuit, nici anul cosmic de 25826 ani şi nici raza orbitei Pămîntului (23252 raze polare) nu reies din măsurarea zidăriei (piramidei reale). Doar înălţimea piramidei ideale este aceea care dă reducerea de 10 la puterea a noua a distanţei Pămînt-Soare. Vîrful teoretic se află împărţind la 2π perimetrul ideal căci înălţimea verticală, luată ca rază descrie un cerc lung cît perimetrul bazei.
Numărul 286,1 care apare pretutindeni în piramidă a fost numit „factor de deplasare” de către D. Davidson. În principal acesta a fost determinat de deplasarea planului coridoarelor faţă de jumătatea laturii de Nord cu 286,1022 dgete piramidale mai la stînga (Răsărit). Acest număr este ţesut în toate dimensiunile piramidei într-un mod în care ingeniozitatea umană este incomplet incapabilă să o facă. Confirmarea acestui factor de deplasare a fost făcută oficial prin măsurătorile făcute de arheologul Flinders Petrie din dorinţa de a combate pe celebrul astronom şi piramidolog Piazzi Smith. S-a conchis în acest caz că valoarea de 286,1022 degete piramidale este o „eroare de construcţie inerentă unei aşa enorme clădiri”. Cum putea fi însă o eroare de 7,2745m=286,1022dp la arhitecţii care în atîtea linii de clădiri au prevăzut pînă şi sutimile de mm ?
În afară de vîrf, de perimetrul bazei, de deplasarea planului coridoarelor, numărul se mai întîlneşte la diferenţele dintre diagonalele reale şi cele ideale, la diferenţa între o latură reală şi una ideală, la diferenţa dintre tavanul galeriei scunde ce arată epoca mozaică şi între tavanul marii galerii la începutul ei nordic, acolo unde pe scara cronologică a Marii Piramide e plasată răstignirea Domnului şi începutul epocii creştine.
Piramida ideală este literă moartă dacă nu este însufleţită de „spiritul” care o pătrunde şi o învăluie de pretutindeni al numărului de duce la nevăzuta azi piramidă ideală. În „irealul” piramidei ideale îşi găsesc toate dimensiunile raţiunea lor de a fi. Înţelesul misterului factorului de deplasare ar putea fi cuprins şi în vorbele lui Iisus: „Dacă ucenicii vor tăcea, pietrele vor striga”.
