Probajeniile sau Schimbarea la Faţă

Marcel Lutic

Toate articolele scrise de Marcel Lutic

După sărbătoarea lui Pintilie călătorul iată o alta care, pe vremuri, avea statut de hotar între vară şi toamnă. Numită de popor şi Obrejenia, Pobrojenia sau Probojeni, sărbătoarea Schimbării la Faţă era ţinută totdeauna pe 6 august, fiind adesea însoţită şi de Moşii Schimbării la Faţă; cea mai importantă pomană a acestor moşi consta în fructe, în special în struguri, de multe ori fructele erau duse mai întîi la biserică spre a fi „citite” (sfinţite), boabele de struguri fiind numite acum „colivă de struguri”; adeseori, prin Bucovina, aceste fructe erau socotite substitute profane ale nafurii. Cu ocazia acestei sărbători se obişnuia ca Biserica să dea oficial dezlegare la mîncatul merelor, perelor, perjelor şi mai ales a strugurilor, existînd credinţa că cei care mîncau struguri înainte de 6 august îşi afuriseau maţele.

Denumirile sărbătorii populare citate mai sus, denumiri derivate din cuvîntul slav „obrejenie” (transformare, prefacere sau chiar schimbare), amintesc indubitabil şi de episodul biblic în care Faţa Domnului Iisus Hristos „a strălucit (…) ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei – 17,2), sărbătoarea creştină fiind plasată în calendar tocmai într-un moment cînd natura îşi preface, îşi schimbă „veşmintele” sale. În acest context, sensurile sărbătorii populare se grupează, mai toate, în jurul ideii de schimbare, inclusiv a veşmintelor oamenilor.

Faptul că Schimbarea la Faţă era considerată hotar între vară şi toamnă se baza pe o observaţie importantă; se spune că acum se răcesc apele, oamenii crezînd mii de ani că în această zi un cerb mitic se urina în pîraie şi iazuri, acest gest semnificînd încetarea scăldatului pînă în primăvara anului viitor, despre cei care intrau în apă pe 6 august crezîndu-se că se vor… schimba la faţă. De ce se punea atîta preţ pe gestul cerbului ? Deoarece era considerat un mesager divin, în contextul dat cerbul nefiind altceva decît stăpînul crugului timpului, marcînd, prin gestul său, hotarul de care aminteam.

Existau însă şi alte repere, mai evidente, ale acestui hotar; aşa, prin Suceava, se credea că începînd cu 6 august „se probăjenesc (îngălbenesc) frunzele copacilor şi cîmpul”, berzele pleacă în ţările calde, ducîndu-le în spate şi pe firavele rîndunele; oamenii de altădată serbau această zi şi pentru ca berzele să poată trece toate mările fără nici un pericol; „şerpii, şopîrlele, guşterii şi toate jigăniile intră în pămînt”, în cazul în care mai erau văzute după această dată, mai ales de flăcăi, trebuiau neapărat omorîte, altfel existînd riscul transformării lor în zmei !

Domnişoarelor curioase le amintesc că, pe vremuri, le era interzisă spălarea în ajunul acestei sărbători; dacă, totuşi, se spălau „coadele nu le-ar mai creşte, întocmai cum nici iarba nu mai creşte” după 6 august. Despre oamenii care nu-şi vedeau umbra capului la răsăritul soarelui în dimineaţa acestei zile se credea că vor muri pînă la sfîrşitul acelui an, în vreme ce despre acela pe care-l durea capul la Schimbarea la Faţă se spunea că îl va durea un an încheiat ! Dintre plantele de leac care puteau fi culese acum amintesc: avrămeasa, leuşteanul şi muşeţelul, acestea împreună cu o crăcuţă cu şapte prune şi cîteva alune fiind bune de vindecat frigurile. În fine, există credinţa, generală în spaţiul românesc, că pînă la 6 august trebuie neapărat să te împaci cu toţi cei pe care i-ai „probozît” (certat) de-a lungul anului; copiii ar fi bine ca astăzi să fie mai cuminţi decît de obicei, deoarece cei care vor fi „probozîţi”, ocărîţi sau mustraţi au toate şansele să li se întîmple acelaşi lucru şi în restul anului.

Aşa sărbătoreau românii de altădată Schimbarea la Faţă. Să ne ajute Cel de Sus, în spiritul sărbătorii de odinioară, să ne împăcăm cu ceilalţi şi mai ales cu noi înşine ! Atenţie, despre cei care nu sărbătoreau această zi aşa cum se cuvenea, se credea că se vor usca şi îngălbeni ca florile ce dau înapoi de la Obrejenie. Cu siguranţă, nimeni nu-şi doreşte aşa ceva !