Postul

Maria Dan

Toate articolele scrise de Maria Dan

, Cătălin Miron

Toate articolele scrise de Cătălin Miron

"Dacă vreţi ca, cuvîntul lui Dumnezeu cel viu şi puterea Sa divină să poată intra în voi, nu spurcaţi trupul vostru, sufletul vostru şi mintea voastră. Trupul este templul sufletului şi sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu." (Evanghelia păcii după Ioan)

În tradiţia creştină postul reprezintă abţinerea totală sau parţială de la anumite mîncăruri, băuturi şi plăceri trupeşti, pe o anumită perioadă de timp. Astfel, postul constituie un mijloc de purificare de patimi şi de desăvîrşire morală. De aceea postul nu reprezintă un scop în sine, ci doar o cale sau un mijloc de îmbunătăţire duhovnicească.

În tradiţia creştin-ortodoxă există patru tipuri de post:

1. Total

2. Aspru: se consumă doar hrană uscată (neprelucrată termic)

3. Comun (obişnuit): se consumă hrană prelucrată termic

4. Uşor (dezlegare): în care se poate consuma peşte, vin şi untdelemn

Postul total reprezintă abţinerea totală de la consumarea oricărui aliment, o anumită perioadă de timp. În această perioadă se poate consuma doar apă, după necesitate. Acest tip de post este recomandat de Mîntuitorul Hristos în Evanghelia păcii după Ioan: "Nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfîntă şi închinată lui Dumnezeu. Timp de şase zile hrăniţi-vă trupul cu darurile Naturii, dar în a şaptea zi sfinţiţi-vă trupul pentru Tatăl vostru divin Ceresc."

Chiar şi o alimentaţie pură lasă în organism unele reziduuri, iar prin repaosul alimentar se realizează o eliminare a toxinelor şi o purificare a întregii fiinţe. Sîngele toxic este responsabil de atragerea inamicilor interiori (mînie, avariţie, lene etc), iar prin purificarea sîngelui aceşti duşmani devin tăcuţi, mintea devenind calmă.

Fiecare păcat şi fiecare greşeală pe care am săvîrşit-o, chiar şi în vieţile anterioare, şi-a lăsat urma în noi sub forma unor reziduuri karmice. Postind, aceste impurităţi se elimină gradat şi lumina lăuntrică se va manifesta din ce în ce mai pregnant în noi.

Postul total efectuat cu regularitate în aceeaşi zi a săptămînii, un timp mai îndelungat, ne pune în rezonanţă cu sfera subtilă de forţă a unei anumite planete şi astfel putem trezi şi amplifica în fiinţa noastră aspectele benefice ale influxului subtil al planetei care guvernează ziua în care ne am propus să postim:

• Luni - Luna: amplifică calităţile psihice, misterul, imaginaţia, memoria, talentul lingvistic, aptitudinile literare, creativitatea, conferă mare putere de adaptare;
• Marţi - Marte: amplifică calităţile masculine, elimină violenţa şi accidentele;
• Miercuri - Mercur: obţinerea în scurt timp a succesului material, ajută la crearea legăturilor de orice fel, abilitatea de a intermedia afacerile, optimismul;
• Joi - Jupiter: amplifică înţelepciunea, moralitatea, corectitudinea, bunul simţ, echitatea, respectul pentru autoritate, umanismul, sacrificiul;
• Vineri - Venus: facilitează asimilarea rapidă a aspectelor ce ţin de afectivitate, iubire, armonie, frumuseţe, transfigurare, senzualitate;
• Sîmbătă - Saturn: amplifică spiritul practic, siguranţa, stabilitatea, spiritul de organizare, perseverenţa, tenacitatea, răbdarea, seriozitatea, spiritul analitic;
• Duminica - Soarele: solarizează şi purifică considerabil fiinţa, arde karma negativă, favorizează deschiderea şi apropierea de Dumnezeu.

Părintele Paisie ne îndeamnă să abordăm postul total gradat, cu măsură: "Înfrînarea se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească şi nu-i mică primejdia ca, ruinînd prin înfrînarea nemăsurată puterile trupului, să-l faci inactiv şi incapabil de fapte bune; deci greşesc cei care nu păstrează minunata zidire a lui Dumnezeu aşa cum a zidit-o el.". Aceste aspecte sînt precizate şi în Filocalie (vol.5, pag.50-51).

Postul obişnuit reprezintă consumarea alimentelor pure, de origine vegetală, cu excluderea totală a celor de origine animală; astfel se pot consuma fructe, legume, seminţe. Acest tip de post este recomandat atît în tradiţia creştină (Geneza 1:29 "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe suprafaţa pămîntului şi orice pom care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră") cît şi în tradiţia yoghină (Chanddogya Upanishad, vol.2, 26-28).

De asemnea, regulile de alimentaţie sînt comune în cele două practici spirituale, acestea fiind sintetizate pentru tradiţia creştină de Mîntuitorul Hristos în Evanghelia păcii după Ioan: trebuie să mîncăm doar atunci cînd ne este foame şi nu trebuie să mîncăm fără dorinţă sau cuprinşi de mînie şi tristeţe, să consumăm doar "hrana vie" preparată doar la focul vieţii şi nu hrana arsă, putrezită sau îngheţată; este indicat să mîncăm doar 2-3 feluri de alimente la o masă şi să nu ne săturăm pe deplin şi nici să nu mîncăm prea des (o medie de 2 mese pe zi ar fi ideală); hrana trebuie mestecată pînă va deveni ca apa pentru a putea extrage din ea "puterea lui Dumnezeu".

Marele yoghin Shivananda arăta că hrana joacă un rol deosebit de important în practica meditaţiei, căci pentru a ajuta meditaţia hrana trebuie să fie uşoară şi pură: "Întrucît calitatea minţii depinde de cea a hranei, este natural să se insiste asupra unui regim alimentar pur (sattvic), în special pentru cei care se hotărăsc să înceapă o viaţă spirituală."

Motivele pentru care trebuie să postim sînt mai profunde decît par la prima vedere. Sfinţii Părinţi subliniază necesitatea îmbinării postului trupesc sau alimentar, cu cel spiritual (dominare a patimilor şi pornirilor rele din fiinţa noastră, a îmbunătăţirii stării noastre sufleteşti). Un post alimentar fără transformare lăuntrică nu este un post adevărat.

În limba sanscrită cuvîntul pentru postul obişnuit este UPBAS, care se poate traduce prin încercarea de a te apropia de Divin (upa = lîngă, bas = a rămîne).

Postul creştin, prin caracteristicile sale se apropie foarte mult de planul moral şi etic prezentat de înţeleptul Patanjali în Yoga Sutra. Din perspectiva integrării fiinţei în armonia universală, nerespectarea acestui "plan" face ca, ulterior, yoghinul să nu poată evolua spiritual.

La fel ca şi postul, normele morale şi etice pregătesc aspirantul la spiritualitate pentru a putea aborda meditaţia sau rugăciunea.

Cele zece reguli morale şi etice, precizate de Patanjali sînt: nonviolenţa (ahimsa), rostirea adevărului (satya), non furtul (asteya), abstinenţa şi continenţa sexuală (brahmacharya), nonacumularea (aparigraha), purificarea (saucha), mulţumirea (santosha), austeritatea (tapas), studiul (svadhyaya) şi dăruirea faţă de Dumnezeu (ishvarapranidhana); deci, un post adevărat va însuma toate cele zece reguli morale şi etice.

Cinstea postului nu constă în înfrînarea de la mîncare, ci în înfrînarea de la păcate şi realizarea de fapte bune: cînd vezi un sărac, fie-ţi milă de el; cînd vezi un vrăjmaş, împacă-te cu dînsul (ahimsa); de vezi pe aproapele tău norocit, nu-l pizmui (santosha).

Nu numai gura ta trebuie să postească, încă şi ochii şi urechile, picioarele şi mîinile şi toate membrele trupului tău: mîinile tale să postească rămînînd curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia cîştigului (aparigraha, asteya), picioarele tale trebuie să postească nemergînd la desfătările cele necuviincioase (brahmacharya), ochii trebuie să postească neuitîndu-se cu poftă şi cu aprindere: tu te înfrînezi de carne, dar nu lăsa nici ochii a căuta la pofta cărnii, urechile nu trebuie să asculte clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva (satya), gura trebuie să postească înfrînîndu-se de la vorbele cele de ruşine şi de la înjurături.

În Scrieri se arată că: "Cel care posteşte este uşor şi înaripat, se roagă cu mintea trează; cînd se roagă nu cască, nu se întinde, nu amorţeşte, ci este mai iute ca focul şi este mai presus de pămînt."

În timpul postului, trebuie de asemenea studiate Sfintele Scripturi şi cărţile Sfinţilor Părinţi (svadhyaya), căci altfel cel care posteşte priveghează şi face alte nevoinţe, dar nu se conduce după lumina Evangheliei, va produce din belşug neghina mîndriei, a orgoliului şi a desfrîului". (Ignatie Briancianinov - "Izvoare duhovniceşti vii", pag.153).

Nu trebuie uitat că practicile ascetice sînt instrumente pentru obţinerea virtuţilor, dar trebuie să ne ferim în a socoti aceste instrumente drept virtuţi. De altfel în Noul Testament, Iisus ne arată clar felul în care trebuie să postim. Postul, la fel ca şi rugăciunea, trebuie făcute în taină, "pentru ca să arăţi că posteşti nu oamenilor ci Tatălui Ceresc, care este în ascuns şi care îţi va răsplăti" (Matei 6;16).

Un element important în practica unei asceze este conştientizarea efectelor pentru a putea beneficia timp îndelungat de pe urma acesteia: "nu trebuie să pierdem prin desfătare sensul adus de post. Dacă vom lua doctoria postului cu cumpătare trupească şi cu trezire sufletească, ea va putea curăţi multe din păcatele noastre cele vechi. Aşadar să nu intrăm în post beţi şi ameţiţi, nici să nu trecem de la post iarăşi la desfrînare, ca să nu se întîmple cu noi ceea ce se întîmplă cu un trup slab care, împins fiind mai tare cade". (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Postul Mare, pag. 36).

Dar postul singur nu poate duce la mîntuire, el doar purifică fiinţa, făcînd-o astfel dinamică, demnă de lucrarea ce i-a fost încredinţată încă de la zidirea sa. Căci Dumnezeu, "zidind pe om după chipul şi asemănarea Sa, l-a aşezat în raiul desfătării ca să lucreze grădinile cele nemuritoare, adică gîndurile dumnezeieşti prea curate, înalte şi desăvîrşite". (Sf. Grigorie Teologu).

"Trupul nostru e o grădină, iar grădinarul ei e voinţa;
Fie că vrei să sădeşti urzici, sau să semeni lăptuci,
Să pui lăptuci şi să pliveşti cimbru,
S-o acoperi cu un singur soi de iarbă,
Sau s-o împodobeşti cu mai multe,
S-o laşi în părăginire din trîndăvire
Sau să trudeşti ca să rodească,
În voinţa ta stă puterea şi autoritatea"

William Shakespeare, "Othello"