Cu suflet inocent şi raţiune matură

Paul Şuşnea

Toate articolele scrise de Paul Şuşnea

Vîrsta purităţii, vîrsta nonconformismului, vîrsta nobilelor idealuri sau într-un cuvînt adolescenţa.

Cei care au trecut deja prin ea fie au amintirea înecată în nostalgie şi melancolie fie, din contra, sunt pe cale să materializeze, dacă nu cumva au făcut-o deja, toate, sau numai o parte, din idealurile pe care le-au alimentat cu suficientă energie în visurile lor. Dacă acele idealuri vizau progresul spiritual, posesorii lor sunt sau vor deveni înţelepţi. Dacă acele idealuri vizau sfera materială, posesorii lor sunt sau vor deveni bogaţi. Dacă însă acele idealuri sunt tulburi, cum din nefericire se petrece la marea majoritate, atunci posesorii lor fie se găsesc într-o stare larvară, angrenaţi în mecanismele unei societăţi imperfecte, nici mulţumiţi nici nemulţumiţi de situaţia lor, fie sunt suficienţi de treji pentru a-şi realiza starea, dar nu suficienţi de puternici să şi-o depăşească. Starea larvară este un veritabil pericol, care lucrază lent dar sigur. Îşi oferă tentaculele capcană, cu generozitate perfidă tuturor. Unii se aruncă bezmetici în braţele ei, făcînd din aceasta un act de bravură; îl trîmbiţează şi îşi caută companioni, căci în singurătate, vocea conştiinţei Sinelui este suficient de puternică pentru a domina instinctele. Într-un anturaj decăzut are loc o rezonanţă în care energiile cu vibraţii joase devin suficient de puternice pentru a anihila glasul conştiinţei Sinelui, şi aşa destul de slab într-o fiinţă impură. Odată acest angrenaj malefic pornit, fiinţa se consumă pe sine cu aviditate. Chiar dacă mai apar străfulgerări de trezire a conştiinţei, dependenţa faţă de obiceiurile josnice este mai puternică încît căderea continuă. Dacă destinul lor nu le oferă şansa întîlnirii pe parcursul vieţii a unui înţelept, singurul care ar mai putea face o minune, salvîndu-i, atunci sunt aproape pierduţi, irosindu-şi absurd acea părticică din eternitate ce le-a fost dăruită ca viaţă.

Pentru alte fiinţe acele tentacule malefice nu au nici o influenţă. Sunt suficient de puternice să-şi stăpînească şi să-şi eleveze dorinţele. Unii poate depun la început un minim de efort, dar odată dominate tendinţele josnice, efortul depus îşi arată roadele şi fiinţa devine imună influenţelor negative. Nivelul ei de vibraţie este suficient de elevat ca rezonanţa cu frecvenţele joase să nu se mai producă.

Există însă şi fiinţe situate undeva într-un plan median, incapabile să-şi hotărască singuri alegerea drumului, pentru care anturajul pe care îl frecventează decide. Un anturaj elevat poate determina angrenarea pe o cale spirituală după cum un angrenaj decăzut poate determina căderea spre o stare larvară. Acestor fiinţe li se adresează materialul de faţă, şi mai ales celor care nu au ales încă, pentru a fi puşi în gardă.

Fiecare anturaj este dominat de o persoană care are capacitatea de a crea curente de opinie locale (în cadrul anturajului respectiv) sau generalizate (în cadrul microuniversului ambiental). Toţi cei care se abat de la linia trasată se autocondamnă la un tir susţinut de ironii şi glume proaste. De teama înfruntării acestui aparent ridicol, mulţi tolerează sau chiar acceptă angrenarea lor în activităţi ce contravin convingerilor lor. Acest fenomen are loc la prima ţigară şi la primul pahar de alcool. Acest moment reprezintă o răscruce la care fiecare individ ce a ajuns la ea a trebuit să aleagă. Pentru mulţi viaţa urmează convingerile anturajului şi astfel individul a devenit o piesă într-un mecanism mult prea complicat, pe care nu va mai încerca niciodată să-l înţeleagă şi cu atît mai puţin să-l depăşească.

Schimbarea anturajului reprezintă o soluţie eficace, dar rar utilizată poate şi pentru că nu există anturaje perfecte, în fiecare trebuind să faci anumite compromisuri. Frica de o posibilă singurătate temporară determină acceptarea situaţiei ca atare. Cine depăşeşte această treaptă şi găseşte în cultură şi spiritualitate un partener de nădejde, acela are toate şansele să devină un om fericit. Într-un anturaj format din indivizi cu aceste preocupări, compromisurile sunt de altă natură şi nu contrazic, de regulă, legile firii.

Tuturor celor aflaţi în situaţia de a alege le recomandăm să-şi asculte mai întîi glasul conştiinţei Sinelui şi abia apoi să acţioneze sau cum a spus Shakespeare, “fii credincios ţie însuţi şi-atunci cu siguranţă nu vei mai greşi faţă de nimeni”.