Ia-o de la capăt

Elena Otînjac

Toate articolele scrise de Elena Otînjac

„Împărăţia cerurilor se cucereşte prin luptă
şi cei care luptă o dobîndesc” (Matei 12:2)

Se spune că viaţa este o luptă. Este lupta omului cu propriile slăbiciuni, defecte, limitări, dar pentru a învinge este necesar să conştientizezi care îţi este duşmanul. Ce slăbiciune, ce defect te înlănţuie? Ce limitări îţi împiedică înaintarea către propria perfecţiune? Viaţa nu este compatibilă cu nepăsarea, lenea, comoditatea. În fiecare zi Dumnezeu aşteaptă să te comporţi ca un erou, să te autodepăşeşti iar şi iar. Această luptă pe care Dumnezeu ne-o cere zi de zi de-a lungul vieţii se concretizează în multe lucruri ce par mărunte, nesemnificative: să-ţi corectezi imperfecţiunile caracterului, să fii binevoitor cu ceilalţi, să încurajezi, să dărui din timpul tău rugăciunii, să respecţi adevărul, să te strădui să faci totul cît mai perfect, să ajuţi, să fii răbdător...

"Cine este fidel în cele mai mici lucruri, este fidel şi în cele mari. Şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari." (Luca 16-10). Ţi se reaminteşte că în fiecare clipă trebuie să lupţi cu detalii ce par mărunte fiindcă astfel te căleşti pentru marile realizări. Chiar fără să ştim, iubirea noastră faţă de Dumnezeu se exprimă prin reînceperea zi de zi a efortului de a nu ne lăsa învinşi de comoditate şi delăsare, veşnic la pîndă. Dumnezeu este întotdeauna de partea noastră şi ne-a dăruit fiecăruia un înger păzitor, dar trebuie să-i cerem ajutorul. În drumul nostru către Dumnezeu nu învingem întotdeauna. Multe înfrîngeri şi umilinţe ne pot presăra calea, dar necazurile, jignirile, nedreptăţile ne vor apropia mai mult de Dumnezeu, şi o vom lua din nou de la capăt cu răbdare şi umilinţă chiar dacă nu vom vedea roade imediate. Necazuri, experienţe negative, eşecuri, înfrîngeri, încredere înşelată?! Nu contează. Ia-o de la capăt cu mai multă umilinţă apelînd mereu la sprijinul lui Dumnezeu. Însăşi genialitatea este rodul unei munci perseverente şi a unei răbdări nelimitate, al unui efort reluat iar şi iar şi îmbunătăţit continuu. Un scriitor îşi reia poate de zeci de ori opera. Sculptorul distruge cîteva statui pînă găseşte forma perfectă. Toate creaţiile omului sînt rodul unui continuu început. Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu reiese din realizările noastre ci din voinţa şi capacitatea de a reîncepe mereu lupta cu tine însuţi pentru a te apropia poate milimetric de perfecţiunea divină, dar cît de important este un milimetru depăşit.

Descurajarea, resemnarea, ascund o subtilă formă de trufie, deoarece vrei să te bazezi doar pe propriile puteri. Deseori, progresul în viaţa interioară apare după obstacole şi necazuri diverse. Perseverenţa nu constă în a nu cădea niciodată ci în a te ridica mereu şi a lua-o din nou de la capăt în orice plan al vieţii noastre: material, afectiv, spiritual, profesional. "Cînd un soldat care luptă este rănit sau dă înapoi, nimeni nu poate fi atît de ignorant în treburile războiului încît să creadă că acest lucru este o crimă. Singurii care scapă fără răni sînt aceia care nu luptă. Cei care se reped cu mai multă înflăcărare spre duşman sînt cei care primesc cele mai multe lovituri." (Sf. Ioan Hrisostomul)

Va veni şi ziua cînd Dumnezeu ne va face să contemplăm roadele unor lupte ce păreau sterile. Sămînţa semănată dă mereu roade: "una o sută, alta şaizeci, alta treizeci..." (Matei 13-8)

Important este să nu renunţi.

După o noapte în care nu pescuise nimic, Petru a aruncat din nou năvoadele în mare pentru că aşa îi poruncise Domnul. În ciuda oboselii, a faptului că nu era oră de pescuit, a luat-o de la capăt pentru că a avut încredere în Domnul său.

Baza speranţei noastre este aceea că Dumnezeu VREA să o luăm mereu de la capăt de fiecare dată cînd eşuăm, cînd credem că sîntem înfrînţi, fiindcă înfrîngerea nu reprezintă pierderea războiului.

"Cînd inima ta şovăie, înalţ-o, umilindu-te profund înaintea lui Cristos şi recunoaşte-ţi nimicnicia, fără să te miri că ai căzut, căci nu e nimic de admirat în faptul că infirmitatea e infirmă, slăbiciunea slabă şi mizeria meschină. Fără şovăială, detestă din toate puterile tale ofensa pe care ai adus-o Domnului şi, cu curaj şi încredere în milostivenia Lui, urmează drumul virtuţii pe care l-ai abandonat" (Sf. Francisc de Gales).

Orice cădere, orice înfrîngere, orice nereuşită îşi are rostul şi necesitatea ei. Ai pierdut pentru că nu ai învăţat nimic sau nu ai învăţat suficient din căderile şi din înfrîngerile anterioare. Fiecare milimetru pe calea autodesăvîrşirii şi îndumnezeirii îl reiei şi îl cizelezi pînă la perfecţiune. De cîte ori? Cît timp? Ai în faţa ta Eternitatea, iar Dumnezeu te aşteaptă cu o răbdare supremă. Deşi suferim sau ne credem părăsiţi fiindcă ni se pare că ducem singuri această luptă, o iubire şi o compasiune Divină ne supravegheză evoluţia. De aceea, ia-o din nou de la capăt!

Ca experienţă personală într-o perioadă în care trăiam sentimentul eşecului pe toate planurile vieţii mele, al unei stagnări asemănătoare unui blocaj de nedepăşit, i-am vorbit în sufletul meu lui Dumnezeu, cu un fel de reproş, neîncredere şi debusolare: "Doamne, ce să fac? Nimic nu rodeşte din eforturile mele. Am obosit. Totul pare o cădere din care nu am puterea să mă ridic. Parcă mă tîrăsc cu pas de melc. Lasă-mă să mă odihnesc înainte de a mă duce şi a nu mai fi", mi-am amintit în clipa aceea un verset dintr-un psalm: "Am obosit. Ce să fac? Ce să fac? Răspunsul a fost simplu: "Mergi înainte!"