Timpul care curge

Simona Balan

Toate articolele scrise de Simona Balan

Mă confrunt de ceva vreme cu o situaţie destul de neobişnuită pentru mine: timpul se scurge foarte rapid, aproape invizibil, încît de cele mai multe ori ajung seara cu impresia că de dimineaţă au trecut doar cîteva clipe. Desigur că schimbarea mediului şcolar (de la liceu la facultate) a avut o mare influenţă asupra modului în care eram obişnuită să îmi administrez timpul. O bucată de vreme am acceptat această explicaţie şi m-am împăcat cu faptul că de acum înainte timpul meu liber va fi din ce în ce mai puţin, iar solicitările din exterior vor creşte din ce în ce mai mult. Însă simţeam că exista ceva mult mai profund dincolo de această explicaţie conformă cu modul obişnuit de gîndire al oamenilor.

Acum cîteva zile însă am început să reflectez la cîteva cuvinte pe care le citisem în cartea "Cărarea secretă", scrisă de Paul Brunton: "Timpul nostru este tocmai acela cînd valoarea sa divină se afirmă mai limpede". Într-adevăr, dacă privim în urmă, la trecutul nostru, ne dăm seama că clipele în care ne simţeam cu adevărat vii, trăind în momentul prezent, erau de fapt acele clipe de fericire, de bucurie, pline de sentimente înălţătoare care ne făceau sufletul să se raporteze la Dumnezeu, fie că eram sau nu conştienţi de aceasta. Astfel de momente îmi apar ca nişte mici luminiţe strălucitoare şi vii într-o mare de negură, ca stelele care ne încîntă atît de mult pe cerul nopţii.

Timpul trece atît de repede pentru unii din noi pentru că nu ştim cum să-l trăim. Ne păcălim că nu avem timp, ne afundăm în datoriile pe care le avem faţă de serviciu, de familie, de prieteni, de fiinţele iubite, uitînd însă de Dumnezeu în fiecare clipă şi tocmai de aceea avem senzaţia că timpul ne fuge din mîini, că nu putem prinde în palme nici măcar o secundă. Iar pentru a ne aminti de Dumnezeu nu ne trebuie nici o condiţie specială. Putem să ne îndreptăm gîndurile către El oricînd, pe stradă, în autobuz, cînd gătim o mîncare sau în orice altă acţiune. Putem să rostim în gînd o rugăciune care ne place foarte mult sau pur şi simplu să ne focalizăm privirea pe lucrurile care ne înalţă sufletul, să ne uităm la cer, la florile din jur, la copacii care trăiesc alături de noi în loc să ne uităm la sutele de reclame din oraş sau la ce a mai apărut prin vitrinele magazinelor. Trăind în acest fel, viaţa noastră se va schimba încet-încet şi vom simţi nu numai că avem timp să îndeplinim tot ceea ce ne propunem, dar vom simţi că orice am face, timpul nostru va fi cu adevărat TRĂIT.