Umilinţa (II)

Dănuţ Murariu

Toate articolele scrise de Dănuţ Murariu

Un om care este umil nici nu gîndeşte aceasta, şi poate că nici nu o ştie. Umilinţa nu poate fi gîndită. Ea trebuie simţită, ea este ca o revărsare a preaplinului inimii. De aceea dacă gîndiţi că sînteţi umili, înseamnă că nu sînteţi. Doar altcineva poate spune despre tine că eşti umil, tu nu poţi.

Pentru a deveni umil trebuie mai întîi să ducem o viaţă simplă, austeră, pentru că numai aşa putem înţelege ce este umilinţa. Iisus ne spune: „cu adevărat vă spun că mai degrabă trece o cămilă prin urechile acului, decît acela care nu poate să renunţe la bogăţiile lumeşti”. De aceea umilinţa este confundată uneori cu sărăcia, însă nu despre sărăcie este aici vorba ci despre renunţare şi simplitate. Poţi avea totuşi multe posesiuni materiale dar trebuie să fii detaşat de acestea şi dispus în orice moment pentru a renunţa la ele. Apoi pentru a fi cu adevărat umil, trebuie să fii cu adevărat puternic, trebuie să fii o forţă spirituală colosală. Neputinţa sau slăbiciunea nu denotă umilinţă. Umilinţa autentică vine din putere, dacă sîntem slabi în nici un caz nu sîntem umili. Iar dacă nu există iubire, nu există umilinţă. Nu putem spune că sîntem umili dacă nu iubim cu adevărat, pentru că umilinţa apare ca rezultat al unei înţelegeri superioare care izvorăşte din inimă.

De asemenea nu există umilinţă acolo unde nu există iertare. Iertarea este miraculosul medicament prin care ne vindecăm sufletul. Şi de aceea dacă nu există iertare, sufletul este bolnav iar în acest caz nu putem vorbi despre putere spirituală. Umilinţa înseamnă mai întîi de toate supunere. Acela care nu este capabil să se supună necondiţionat nu va fi cu adevărat umil niciodată. Umilinţa mai înseamnă încredere totală sau credinţă, nu poţi fi umil dacă nu ai o încredere „oarbă” în superiorul tău. Apoi tot umilinţa mai înseamnă mulţumire şi pace sufletească, dacă sîntem frustraţi şi plini de dorinţe nu poate fi vorba aici de umilinţă. De asemenea, umilinţa înseamnă discernămînt şi bun simţ. De multe ori umilinţa este confundată cu prostia, însă un om care are o adevărată umilinţă are şi o inteligenţă vie.

Dar dacă dorim să aspirăm cu adevărat la starea de umilinţă ar trebui să studiem vieţile sfinţilor: Francisc D’Assisi, Sf. Ioan Rusul, părintele Cleopa, Sf. Gheorghe sînt doar cîţiva din multitudinea celor care dau exemplu în acest sens.