A medita ?

Eduard Brînzilă

Toate articolele scrise de Eduard Brînzilă

Cred că fiecare a auzit măcar o dată de meditaţie. Privită cu neîncredere de majoritatea occidentalilor, criticată uneori de unii, practica meditaţiei îşi face simţită prezenţa şi în societatea noastră datorită studiilor întreprinse de unii psihologi de renume care prin studiile şi cărţile publicate, după călătorii şi documentare în diferite ţări asiatice au prezentat beneficiile la care se ajunge chiar printr-o minimă exersare zilnică. Prin anii `60-`70 devenise chiar o modă după ce o serie de vedete din viaţa publică (ex: Beatles) s-au declarat practicanţi, dar ca orice modă a trecut repede, iar lipsa unor maeştri autentici care să îndrume cu adevărat aspiranţii a dus la piederea filonului spiritual al meditaţiei. Şi în România a existat iniţierea a ceea ce s-a numit Meditaţia Transcendentală, tentativă înăbuşită repede de autorităţile comuniste datorită fricii de a nu o scăpa de sub control.

Dar să vedem ce poate fi atît de înspăimîntător în a îndrepta atenţia spre interiorul fiinţei prin simpla închidere a ochilor, aflîndu-ne într-o poziţie confortabilă cu spatele drept. Omul modern, prin viaţa trepidantă şi dezechilibrată dusă zi de zi şi orientarea doar către exteriorul fiinţei ajunge să nu mai aibă deloc timp pentru suflet. Datorită acumulării de agitaţie şi stres continuu, nici măcar în timpul somnului mintea omului de astăzi nu se poate odihni căci lipseşte acea stare de linişte interioară care se poate obţine foarte uşor prin practica meditaţiei asupra unui obiect sau idei neapărat pozitive. Ceea ce poate veni cu adevărat folositor din exterior pentru suflet sînt contactele cu anumite fiinţe spirituale, anumite obiecte de care avem nevoie, cărţi, opere de artă, informaţii, care pot trezi în noi o intuiţie a adevărului, dar numai atît.

La baza obţinerii stărilor benefice stă legea ocultă şi tainică a rezonanţei. Toate relaţiile dintre toate fiinţele din Macrocosmos ascultă de această lege tainică a rezonanţei. Aşa cum, atunci cînd formaţi un număr de telefon vă va raspunde posesorul acelui număr, în aceeaşi manieră, o anumită entitate intră în legătură tainică cu voi atunci cînd emiteţi un anumit gînd care vibrează la unison cu ea. În felul acesta se stabileşte o legătură între voi şi entitatea, fiinţa sau locul asupra căruia gîndul vostru s-a fixat cu forţă în mod sistematic. Tocmai de aceea trebuie să ne dăm seama că toţi aceia care au mai mereu gînduri haotice şi contradictorii sînt în felul acesta condamnaţi la întîlniri nefericite, pentru că ei intră în rezonanţă cu entităţi care corespund întru totul acelor gînduri pe care ei le emit. De aceea este foarte important să aveţi permanent în minte o idee divină, căci atunci ea va atrage în mod magic, miraculos şi benefic toate entităţile, toate fiinţele şi toate elementele ce vor contribui la realizarea ei. O idee sublimă şi gîndurile bune sînt întocmai ca o inscripţie ce anunţă spiritele rele, întunecoase: „Aici noi nu primim”. Şi în felul acesta asemenea entităţi rele nu vor avea niciodată posibilitatea să intre, în timp ce ideea divină rămîne întocmai ca o poartă deschisă pentru toate spiritele luminoase şi pentru toţi îngerii, care astfel vor veni către noi să ne ajute şi să ne inspire.

La modul cel mai simplu putem spune că meditaţia se desfăşoară în trei etape: prima etapă este cea în care se liniştesc obscurităţile minţii adică tot ce apare în minte. În mintea avînd doar o viziune superficială asupra lumii apare suferinţa din cauza credinţei într-o entitate de sine stătătoare - EGOUL cu care ne identificăm. Cînd obscurităţile se liniştesc ca valurile oceanului atunci se începe a doua etapă în care se încearcă să se pătrundă în natura fenomenelor care apar în minte în decursul meditaţiei: durere, furie, iritare, somnolenţă, emoţii puternice, etc. Cînd natura acestora a fost realizată ca vacuitate, (natura lor fiind tocmai lipsa de natură proprie) se trece la al treilea stagiu unde se încearcă identificarea originii apariţiei spontane a fenomenelor manifestării. Acest tip de meditaţie este cel care te poate duce la realizarea spontană directă a naturii divine a SINELUI care nu este altceva decît starea de iluminare, realizare indestructibilă a totalităţii a ceea ce este manifestat şi nemanifestat, a ceea ce este dincolo de manifestat şi nemanifestat luat ca un întreg, a ceea ce este dincolo de nici manifestare şi nici nemanifestare. Înţelegerea acestui lucru reprezintă un mare paradox care nu poate fi cuprins doar cu mentalul.

Prima etapă în meditaţie începe cu liniştirea minţii. Aceasta se poate face prin aplicarea a diverse metode: una dintre cele mai bine cunoscute este aceea de a folosi respiraţia. Cel care meditează îşi focalizează atenţia asupra respiraţiei astfel că atenţia trebuie să fie relaxată aşa cum ai ţine un fluture în mînă, fără a încerca să intervenim în nici un fel (într-un cuvînt, ea trebuie să fie relaxată). În general există o înţelegere destul de eronată cu privire la meditaţie; există impresia că atenţia trebuie să fie extrem de focalizată, concentrată, într-un singur punct dar aceasta devine extrem de obositor şi nu asta se urmăreşte prin meditaţie. Înţelegerea greşită a meditaţiei implică o îngustare a cîmpului atenţiei, pe cînd înţelegerea adecvată a acesteia implică lărgirea cîmpului atenţiei astfel că în jurul obiectului meditaţiei se creează spaţiu şi astfel îl cunoaştem în toate detaliile lui. Adevărata concentrare este aceea unde atenţia este relaxată şi trează şi unde obiectul meditaţiei este concentrat în sensul că îl vezi în adevărata lui splendoare, splendoare care duce la înţelegerea, mai tîrziu a naturii minţii ca fiind pură şi luminoasă, de natura spaţiului. Adevărata meditaţie trebuie să conţină calitatea în care ne dăm seama ceea ce facem, în care sîntem în totalitate treji. În meditaţie nu călătorim nicăieri, nu creăm nimic din ceea ce nu este ci intrăm în contact cu fenomenele aşa cum ne apar. Dacă apar gînduri, acestea sînt lăsate să treacă fără a încerca să le distrugem, să le modificăm sau să le urmăm. Nu contează cît de sfînt, cît de înălţător este un gînd, acesta rămîne doar un gînd, natura lui fiind tranzitorie pentru că se naşte şi moare. Tot ceea ce se naşte şi moare nu poate avea o realitate de sine stătătoare pentru că depinde de o cauză. Stadiul următor al meditaţiei are de a face cu stabilirea cauzei tuturor lucrurilor. Cîtă vreme vorbim despre ce este Dumnezeu sau ce nu este, nu facem altceva decît să-l plasăm pe Cel fără de cauză în cadrul lanţului cauzal prin faptul că vorbim despre El şi astfel Îl condiţionăm pe cel care este în mod propriu necondiţionat.

Meditaţia poate fi un lucru extrem de plicticos deoarece te pune faţă în faţă cu tine însuţi, dar dacă vrei să descoperi cine eşti cu adevărat trebuie să treci prin aceasta. Dacă nu, atunci fă ceea ce ai făcut în ultimii 10, 20 de ani.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.