Şi totuşi, fericirea există cu adevărat!

Florica Steva

Toate articolele scrise de Florica Steva

Vă rog să vă imaginaţi un oraş mohorît cu locuinţe întunecoase. În aceloraş şi în acele locuinţe locuiesc oameni de tot felul, care n-au văzutniciodată lumina soarelui şi nici măcar nu ştiu că această lumină ar exista.Neştiind de lumina soarelui, ei cred că lumina mohorîtă de care au parte esteadevărata lumină. Trăiesc, se bucură şi suferă, întemeiază familii şi au copii,se simt adesea nefericiţi, uneori sînt mai bine, iar dacă-i întrebi ce estefericirea, îţi răspund: „Fericirea? Nu ştiu mare lucru despre ea; oricum, nudurează decît o clipă.”

Triste cuvinte! Numai că ele nu cuprind tot adevărul, iar eu, în ultimiizece ani din cei şaptezeci pe care îi am, am aflat multe lucruri desprefericire.

Fericirea există cu adevărat şi o poţi trăi permanent.

Pregătiţi-vă, toţi cei care urmaţi calea inimii voastre, să trăiţi dinplin fericirea nemăsurată. E bine să ştiţi că ea vă aşteaptă şi a o găsi esteîn puterea voastră. O veţi trăi atunci cînd Dumnezeu va crede că sînteţipregătiţi pentru ea.

Acele „clipe” în care trăieşti fericirea atunci cîndeşti în oraşul mohorît reprezintă fericirea trăită la nivelul egoului. Ea este întotdeauna condiţionată de „aavea”. A avea o haină frumoasă, o casă luxoasă, o maşină bună. Nu durează decîto clipă pentru că, imediat ce ai reuşit să ai toate acestea, constaţi căvecinul are o haină mai frumoasă, o casă mai luxoasă şi o maşină mai bună decîtai tu şi asta îţi distruge aşa-zisa ta fericire.

Tot la acest nivel se trăieşte fericirea condiţionatăde putere. Ea îmbracă forme mai urîte, mai nocive. Atunci cînd tatăl strigăcopiilor, bătînd cu pumnul în masă: „în casa asta eu sînt şeful; eu v-am făcut,eu vă omor!”, atunci cînd îşi bate nevasta, atunci cînd chinuie un animal, eltrăieşte fericirea dată de puterea de dominare.

Surprinzător, tot la nivelul egoului am cunoscutpersoane - de obicei femei - fericite să arate celorlalţică sînt cele mai nefericite din lume, cele mai înşelate de bărbat, cele maineîndreptăţite, cele care se sacrifică cel mai mult.

Chiar fericirea dată de iubire, trăită la nivelulegoului, este formată numai din „clipe” de fericire. Simţul posesivităţii,senzaţia că nu primeşti pe cît dai, gelozia, trocul, toate acestea întunecăfericirea şi o fac să dispară repede. Nu vreau să mai continui. Fiecare dintrenoi cunoaşte sute de asemenea exemple; le poţi descoperi cu uşurinţă, atît înviaţa proprie, cît şi în viaţa celorlalţi.

Un rezultat al practicii spirituale este acela căreuşeşti treptat să ieşi de sub dominaţia egoului.

Astfel începem să trăim fericirea la nivelulsufletului trezit.

La acest nivel trăim fericirea de a dărui, mai binezis, de a ne dărui, pentru că acum, în orice act de dăruire făcut de noi, nedăruim de fapt pe noi înşine celorlalţi. Acum trăim fericirea de a da iubirecelorlalţi, fie că aceasta ia forma unei bucăţi de pîine dăruită unui cerşetor,sau a împlinirii propriei noastre familii, sau aceea a oricărui ajutor datcelorlalţi.

Simţim fericirea în iubire într-un fel nou. A dăruiiubire, fără să crezi că ţi se cuvine neapărat să primeşti, ci mulţumind luiDumnezeu că poţi iubi; a trăi miracolul transfigurării depline, înseamnă căeşti la nivelul sufletului viu.

Mai trăieşti acum fericirea de a crea, atunci cînd urmăreştica, prin actul creaţiei, să aduci pe lume măcar un strop de frumuseţe, armonieşi bucurie în plus, atît celorlalţi, cît şi ţie. Ne simţim bucuroşi bucurîndu-ipe ceilalţi, ne simţim împliniţi, împlinindu-i pe ceilalţi.

Acum, simţirea fericirii nu mai este condiţionată de„a avea”. Este determinată de anumite lucruri, dar nu condiţionată. Începem săne dăm seama, destul de vag deocamdată, că ea există în noi, că nuvine din afară.

Tot la acest nivel, al sufletului, simţim fericireadată de comuniunea cu natura. Bucuria de a fi în soare, fericirea dată de„simţurile îndumnezeite” după cum spuneau în trecut înţelepţii Caşmirului, de asimţi vîntul, miresmele, culorile, ne face să simţim că lumea devine un tărîmfermecat.

De multe ori mă gîndesc că Dumnezeu, în marea Luidragoste pentru noi, ne-a dăruit un minunat tărîm pentru evoluţia noastră.Aici, în lume, unde am venit să învăţăm, să evoluăm, să trecem testele, uneoridure, pe care le avem de trecut, putem găsi nenumărate prilejuri de fericire.

În evoluţia spirituală urmează o altă etapă, multsuperioară, în care trăim fericirea dată de stările de conştientizare aSinelui, de stările în care Îl adorăm pe Dumnezeu şi în care trăim comuniuneacu El.

Este fericirea despre care nu prea poţi vorbi, pentrucă simţi cuvintele prea sărace pentru a o descrie. În aceste stări poţi plîngede fericire, poţi trăi extazul, ajungi la culmi ale fericirii pe care nici nuţi le-ai fi putut imagina vreodată că ar exista. Este fericirea trăită lanivelul Sinelui tău profund.

Ai crede că aici se termină totul, şi totuşi maiexistă şi un al patrulea nivel, acesta fiind ultimul.

Este acela în care fericirea - beatitudinea -devine un fundal pe care se desfăşoară existenţa ta obişnuită. Nu este nicicondiţionată, nici determinată de nimic, ci doar ESTE. O simţi ca fiind însăşiesenţa fiinţei tale, natura ta adevărată. Este ca o sărbătoare permanentă, osărbătoare de neuitat. Este celebrarea. Apariţia ei, sau mai corect spus,conştientizarea permanenţei ei în fiinţa ta, nu exclude simţirea celorlalteforme de fericire, ci le susţine, le dă viaţă, este ca un fundal a tot cetrăieşti.

În aceşti ani de practică spirituală pe care i-amtrăit pînă acum, am trecut prin toate aceste stări şi le-am trăit pe toate. S-auadăugat unele altora, îmbogăţindu-se. Fiecare cuvînt pe care l-am scris estetrăit şi experimentat. Am scris toate acestea pentru că simt că este importantca voi să ştiţi că ESTE POSIBIL.