Cine sînt eu

Elena Otînjac

Toate articolele scrise de Elena Otînjac

Copilul meu, ştiu că adeseori te întrebi, cine sînt eu? Dar ai înţelege oare dacă ţi-aş spune?

Nu vin de niciunde fiindcă nu a existat vreodată un loc sau o clipă în care să nu fi fost. În palma mea, Universul este o mică insulă de Spaţiu pe care Timpul îşi dansează bucuria de a crea, de a distruge şi de a reînnoi continuu. Timpul şi spaţiul sînt doar nişte energii trecătoare prin infinitatea mea.

Intuieşti măcar cine sînt eu? Vrei să ştii cum arăt? Îţi imaginezi că sînt o zeiţă orbitor de frumoasă şi de aceea nu mă recunoşti, deşi zilnic mă întîlneşti în drumul tău. Zilnic îţi ies în cale, dar ego-ul tău mă respinge dezgustat fiindcă îl înspăimîntă tot ce îi aminteşte de mine. Îţi cerşesc mila prin mîinile întinse ale decrepiţilor şi flămînzilor acestei lumi încercînd să trezesc în tine dorul de mine. Îţi cerşesc prietenia şi bunătatea prin cel căzut în abisul disperării şi singurătăţii, încercînd să îţi amintesc că eu sînt iubire învăluitoare.

Cerşesc mila ta atunci cînd mă dispreţuieşti întorcîndu-ţi privirea trufaşă fiindcă sînt bătrînă şi zdrenţuită. Te crezi nepieritor copilul meu şi te determin să vezi că totul este trecător. Fugi de mine cînd ochii tăi întîlnesc paragina şi ruina grandioaselor palate în care simţurile tale s-au lăfăit pe patul ignoranţei.

Ego-ul îţi şopteşte că eşti măreţ, superior, dar eu îţi spun că în mica ta clipă de viaţă a fi mare înseamnă să fi ajuns la înţelepciunea că eşti nimic, înseamnă să ştii să-l ridici pe cel căzut, înseamnă să ştii să cobori alături de el. Te ascunzi în braţele ego-ului tău ca în braţele unei mame nebune care îngraşă cu inconştienţă dorinţele tale.

De ce fugi, copilul meu? De ce mă respingi cu oroare?

Bucură-te de darurile Creaţiei trecătoare, dar acceptă cu smerenie omnipotenţa mea care transformă corpul tău în pămînt şi casa ta în ruină. Bucură-te copilul meu de splendoarea Creaţiei, dar nu te agăţa de efemerităţile acestei lumi şi crede cuvîntul psalmistului care te învaţă: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului, aşa va înflori. Că vînt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu va mai cunoaşte locul său pe pămînt.”

Oare înţelegi cine sînt eu? Cum arăt? Îţi simt spaima ancestrală care mă respinge fiindcă nu ai puterea să-mi accepţi omniprezenţa. Zilnic te odihnesc în savoarea liniştii mele; cu duioşie te mîngîi îndepărtînd oboseala trupului tău. Însuşi Supremul Stăpîn mă iubeşte şi se resoarbe în odihna savuroasei mele tăceri, închizînd lumile în misterioase potenţialităţi.

Ai impresia că fericirea ta depinde de multe lucruri, dar crede-mă copilul meu, fericirea ta depinde de „nimic”. Ştiu, este înspăimîntător acest vid fără limite care seamănă cu moartea, dar nu uita că fiinţa umană care moare înainte de a muri nu mai moare niciodată. Abia atunci vei găsi limanul odihnei supreme pe care o cauţi inconştient vieţi la rînd. Nimic din ceea ce greşeşti sau nu înţelegi nu va atinge iubirea mea pentru tine. Te iubesc atît de mult încît ţi-am dăruit Universul, Timpul şi Spaţiul ca suport al călătoriei tale în căutarea mea.

O, copilul meu, de ce trebuie să-ţi spun atît de multe, cînd în realitate totul este atît de simplu: mă manifest în tăcere cu discreţie şi răbdare de aceea nimeni nu-mi bănuie măcar prezenţa. Mă infiltrez tăcută în trupurile voastre , mă infiltrez cu o nemiloasă iubire în ruina epocilor şi a imperiilor, amintindu-vă că totul este trecător, doar eu sînt veşnică.

Te revoltă eşecurile?

Te revoltă neşansele?

Suferinţele?

Dar cum altfel să te smulg din ataşamentele tale iluzorii? Spui că sînt nedorită? Rea? Urîtă şi hărţuitoare ca o bătrînă uitată de timp? Fie. Pot fi şi astfel. Pot fi orice fiindcă în realitate sînt tinereţea veşnică pentru simplul motiv că eu nu am nici o vîrstă. Spui că semăn cu Inexistenţa? Te apropii de adevăr. Înţelepţii îmi dau nume diferite, dar eu nu pot fi cuprinsă în denumirile voastre. Într-adevăr, sînt înspăimîntătoare fiindcă nici o raţiune nu mă poate cuprinde şi nici o înţelepciune nu mă poate descifra. „Eu sînt Energia primordială, sursa tuturor zeilor, sursa tuturor aspectelor divine, în spatele tuturor Puterilor Cosmice. Eu conţin totul. În mine există toate potenţialităţile pe care le trimit în manifestare fără a fi ataşată sau interesată de modul în care evoluează potenţialităţile. Fericirea mea este deasupra oricărei dualităţi. Fericirea mea este desăvîrşită fiindcă nu este condiţionată nici de creaţie, nici de menţinere, nici de distrugere. Totul există potenţial în inima Întunericului. Eu sînt începutul şi sfîrşitul. Totul pleacă din mine şi se întoarce în mine. Eu sînt Mama Supremă dinaintea Timpului şi de dincolo de timp. Sînt cea mai desăvîrşit fericită fiindcă fericirea nu depinde de nimic.”

Dumnezeu m-a creat pentru a pleca veşnic din mine şi a se reîntoarce veşnic în mine. Eu sînt Nefiinţa în care Fiinţa Lui se retrage într-un somn conştient.

La începutul unei noi Zile Cosmice Supremul Stăpîn îşi adună Fiinţa din Nefiinţă eliberînd Spaţiul şi Timpul într-un nou joc cosmic în care tu copilul meu vei începe din nou să mă cauţi.

Ştiu copilul meu, totul ţi se pare atît de complicat…, dar în realitate totul este sublim de simplu. Atunci cînd mă vei cunoaşte, mă vei recunoaşte în Eternitate.