Nevoia de esenţial

Elena Velescu

Toate articolele scrise de Elena Velescu

Excesul ne invadează pe nesimţite existenţa: din ce în ce mai multe activităţi, cumpărături, solicitări… Ne regăsim supraaglomeraţi, incapabili să mai apreciem bucuria de a trăi. Iar pentru a ieşi din acest cerc aproape infernal, ar trebui oare să învăţăm să ne abţinem?

Societatea de tip competitiv în care trăim ne încurajează să redevenim indivizi emancipaţi, responsabili de viaţa lor. Lipsiţi de repere tradiţionale, sîntem de asemenea subminaţi de perfecţionism, necesitatea de a fi mereu „mai mult”.

Viaţa familială a fiecăruia poate juca un rol important: unii au fost educaţi sub o presiune constantă, alţii fie că încearcă să-şi vindece unele angoase sau să se recupereze de pe urma unei relaţii nefericite, cu toţii îşi multiplică sarcinile, cumpărăturile sau întîlnirile pentru a se îneca în activitate. Ne regăsim astfel într-un cerc vicios, deoarece cu cît cumpărăm mai mult, cu cît trebuie să ne ocupăm mai mult de ceea ce posedăm, cu atît mai puţin avem timp fără constrîngeri. Sîntem prinşi în avalanşa de a consuma prea mult; chiar şi obiectele care erau destinate să ne elibereze sau să ne facă să cîştigăm timp se reîntorc împotriva noastră: conversaţiile pe mobil ne împiedică să privim cerul sau copacii pe stradă, informaţiile pe care le preluăm de-a gata, nu ne mai lasă să le gîndim noi înşine. Astfel trăieşte omul zilelor noastre, cu gura, mîinile, capul pline, pînă ajunge să nu mai ştie cine este. Aşa cum ne aminteşte înţelepciunea zen, „este la fel de dificil să trăieşti cu un suflet încărcat ca şi cu o casă în dezordine”. Cum am putea ieşi din această situaţie? Promisiunile de tipul: „Îmi schimb viaţa, vînd (las!) tot şi plec în altă parte (în străinătate, de preferat)…”, această mentalitate „totul sau nimic” nu sînt întotdeauna soluţii eficace, căci ele nu implică o transformare interioară. Consider că mai degrabă cu paşi mici reuşeşti să-ţi uşurezi viaţa, înţelegînd mai întîi ce reprezintă pentru fiecare dintre noi, acest „prea mult” care ne costă atît de scump. Renunţarea şi simplitatea se înscriu într-o vastă mişcare care se exprimă astăzi. Se ştie de asemenea că adevărata bogăţie este descoperirea esenţialului. A-ţi diminua plăcerile şi distracţiile permite să ne concentrăm asupra esenţialului… aşa cum fructificînd un moment de linişte într-o mănăstire, omul se abţine să mai acţioneze pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să acţioneze în locul lui. Practica postului reprezintă de asemenea un mijloc de penitenţă şi de purificare: a înceta să mai depinzi de hrana terestră permite să ne apropiem de cea spirituală.

Rămîne fiecăruia dintre noi să descopere situaţiile, gusturile, relaţiile care contează cu adevărat în viaţa noastră. Departe de superflu, de prea mult şi de artificial se găseşte poate lejeritatea plină de viaţă a lui A FI.