Inimă şi minte

Eduard Brînzilă

Toate articolele scrise de Eduard Brînzilă

De nenumărate ori de-a lungul vieţii noastre, mai calmă sau mai tumultoasă după destinul fiecăruia, am ajuns nu o dată în faţa unei răscruci la care alegerea drumului de urmat a fost dificilă datorită contradicţiei dintre calea inimii şi cea a minţii. Indiferent de decizia luată într-o astfel de situaţie, este bine să conştientizăm după un timp implicaţiile profunde ale alegerii noastre. Dacă sîntem obiectivi, vom ajunge la concluzia că alegerea inimii este superioară calculelor raţionale, mai ales în împrejurările critice cînd există o divergenţă clară între cele două moduri de acţiune. Deşi uneori pare nebunesc sau contrar regulilor şi tradiţiilor societăţii în care trăim să dăm curs intuiţiilor inimii şi nu impulsurilor minţii care analizează şi cîntăreşte orice situaţie, pe termen lung vom obţine acel sentiment de libertate şi uşurare al sufletului eliberat de meschinărie şi egoism.

Nici o experienţă sau cumpănă, chiar recunoscută ca atare de către minte, nu are valoare reală şi nu este trecută ca examen al vieţii atîta timp cît inima nu a trăit-o plenar printr-o stare emoţională de bucurie sau suferinţă. Divorţul minţii de inimă este cel care duce în ultimă instanţă la neînţelegerile dintre oameni, intoleranţă şi extremism. La „minte” ne referim cînd avem în vedere intelectul, funcţia de analiză, memorare şi sistematizare a informaţiilor provenite de la simţuri, pe baza cărora acesta îşi bazează capacitatea de decizie. Prin „inimă” înţelegem ceva mai mult decît sensul poetic care i se dă în mod obişnuit, acela de sediu al sentimentelor, trăirilor şi emoţiilor. Din punct de vedere esoteric, marile religii plasează în zona inimii scînteia de Divinitate - EUL nostru nemuritor şi etern, cel la care ne referim cînd spunem EU ducînd mîna reflex spre mijlocul pieptului. Ceea ce numim EU nemuritor, Spirit sau Duh şi care este făcut după natura lui Dumnezeu adică veşnic şi neschimbat, nu trebuie confundat cu noţiunea de Suflet, care este supus transformării şi care este liantul şi legătura tainică dintre lumea materială şi spirituală. Aflat între scînteia de divinitate interioară şi trupul pe care îl animă, Sufletul, în loc să se înalţe la împărăţia interioară a cerurilor, fuzionează cu materialismul trupului animal, ajungînd să fie înlănţuit de teamă, dorinţe inferioare, pofte, laşităţi şi orgoliu.

Această îngrădire în instinctele şi în natura noastră inferioară face foarte dificil controlul corpului de către Spiritul Divin care se poate manifesta şi deveni activ în acest univers material numai prin intermediul intelectului.

Mintea, cu acel sentiment extraordinar de EU SÎNT sau conştiinţa de sine, este dovada umanităţii noastre prin care ne deosebim de regnul animal. Mintea a perceput că este reprezentantul Spiritului sau Sinelui Divin dar a ajuns să-şi aroge rolul de stăpîn sau dictator substituindu-se tot mai mult Spiritului. Pentru cunoaşterea lumii fizice în care trăim, raţiunea este de neînlocuit dacă vrem să evoluăm, dar uitarea sursei din care provine şi exacerbarea Egoului care se consideră unic existent şi stăpîn al corpurilor, a dus la căderea totală a fiinţei în materialism şi la negarea existenţei unui Centru al Iubirii atotunificatoare. În acest fel, mintea trădătoare de Eul Divin, serveşte unor forţe ce tind să domine şi să dezbine, iar dacă ne lăsăm tîrîţi în permanenţă de aceste forţe ajungem la lipsa luminii şi ignoranţa care este adevărata cauză a suferinţei. Iată de ce calea inimii şi a intuiţiilor interioare este întotdeauna superioară căii raţiunii reci şi stăpînitoare fiind de preferat să urmărim în orice situaţie cînd avem de luat o decizie să ţinem cont preponderent de glasul inimii percepute în mod clar şi distinct prin intermediul rugăciunilor şi meditaţiilor.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.