Despre meditaţie

Veronica Dogărescu

Toate articolele scrise de Veronica Dogărescu

„Goleşte-te de tine însuţi şi Eu te voi umple!” - Iisus

Mulţi înţelepţi au definit-o şi au descris-o de-a lungul vremurilor; există nenumărate tratate în care se relatează pe larg despre practica meditaţiei; despre tipurile de meditaţie, despre piedici şi despre rezultate.

Meditaţia este starea mentalului în care nu mai există gînduri care să fie generate de către simţuri. Este una din căile care conduc la îndumnezeirea fiinţei. În urma practicii perseverente şi plină de fervoare apare conştiinţa de Sine sau pura iluminare interioară sau realizarea care asigură suprema comuniune cu DIVINUL.

Aşa cum trupul de carne al fiinţei umane are nevoie de mîncare, corpul emoţional de trăiri intense, mentalul de cunoaştere, la fel, spiritul are nevoie de hrană spirituală sub formă de rugăciuni, concentrare şi meditaţie.

Mulţi sînt de acord că poţi trăi stări inferioare de profundă nefericire avînd burta plină de bucate alese, în timp ce pentru un om care are rezultate în practica meditaţiei problemele cotidiene nu sînt tulburătoare într-atît încît să-l facă să-şi piardă armonia lăuntrică; aceste lucruri le afirm nu pentru a minimaliza rolul sau importanţa lucrurilor necesare traiului de zi cu zi: mîncare, apă, haine…

Aşa cum avem grijă să ne amenajăm o cameră cu tot felul de lucruri care să ne facă să ne simţim confortabil tot aşa ar trebui să ne împodobim fiinţa interioară cu gînduri armonioase de iubire, bunătate, pace, puritate. Avînd pace interioară vom avea o bună meditaţie şi vom culege apoi fructele cunoaşterii superioare.

Trebuie să recunosc că nu toţi oamenii au ajuns să afle despre meditaţie, dintre cei care cunosc teoretic acest concept nu toţi practică, iar dintre cei ce o practică nu toţi obţin rezultate. În articolul de faţă nu mi-am propus să scriu despre piedicile întîlnite în practica meditaţiei, ci doresc să sistematizez pentru voi sfaturile oferite cu multă generozitate de Swami Shivananda - unul dintre realizaţii spirituali ai acestei lumi - pentru cei care practică meditaţia:

e bine să avem o cameră specială pentru meditaţie, dacă nu o cameră atunci un anumit loc al unei camere, special amenajat pentru aceasta, un loc aerisit, curat, în care să nu acceadă oricine şi în care să nu fim tulburaţi de prezenţe străine astfel încît mentalul să se simtă în siguranţă şi pace; putem arde tămîie, beţişoare parfumate şi lumînări cu efect purificator;

să împodobim camera sau locul respectiv cu imagini ale divinităţii adorate, cărţi sfinte, obiecte care au încărcătură spirituală, flori etc.;

meditaţia este bine să fie practicată dimineaţa de la ora patru la şase şi seara de la şase la opt - bineînţeles că aici sînt mai mulţi factori care trebuie luaţi în calcul, dar toţi înţelepţii recomandă ca timp propice timpul zorilor de ziuă, şi nu întîmplător;

faţa trebuie orientată către nord sau est;

trebuie să ne aşezăm într-o postură confortabilă, cu capul, ceafa şi trunchiul foarte drepte, fără a ne apleca înainte sau înapoi, fără a ne legăna; e bine să nu mişcăm deloc corpul, să ni-l păstrăm ferm ca o stîncă, să respirăm uşor, să nu ne scărpinăm oricînd;

închidem ochii şi ne relaxăm corpul, simţim cum se destind pe rînd toate grupurile musculare, ne concentrăm în spaţiul din mijlocul frunţii (ajna chackra);

e bine să nu luptăm cu mentalul, să nu facem eforturi în concentrare - în sensul forţării - ne gîndim cu calm la Divinitatea pe care o adorăm sau repetăm cu iubire, în gînd rugăciunea pe care o utilizăm sau mantra primită de la maestrul nostru; agitaţia mentală trebuie eliminată cu iubire, fără eforturi violente; gîndurile perturbatoare trebuie lăsate să se stingă de la sine, fără a le da curs, fiind doar observatori; la început mentalul ne va da de furcă asemeni unei maimuţe dezlănţuite care ar face orice pentru a ne capta atenţia, aşadar să fim vigilenţi, fermi şi vom vedea că mentalul se va linişti supunîndu-se „ordinelor” noastre;

gîndirea e focalizată fie concret asupra unei imagini a Divinităţii adorate fie abstract asupra unei idei sau asupra Sinelui, în funcţie de obiectul meditaţiei; această focalizare va înlătura gîndurile inferioare şi va determina mentalul să rezoneze cu energii sublime, spirituale;

urmărim să retragem permanent mentalul de la obiectele iluzorii ale manifestării, îl reorientăm cu blîndeţe de fiecare dată cînd se îndepărtează de ţelul propus - uneori acest gen de „luptă” poate dura perioade lungi de timp, luni sau chiar ani, important este să nu cădem pradă disperării;

dacă medităm asupra unei fiinţe realizate spiritual aşezăm imaginea ei în faţa noastră, o privim fix fără a clipi, ridicînd privirea treptat de la picioare Sale la chipul Său, timp de jumătate de oră zilnic, în decurs de trei luni, după care continuăm această meditaţie dar închidem ochii urmărind să refacem mental imaginea, redînd fidel fiecare detaliu;

putem asocia în cursul meditaţiei atribute divine, de exemplu atotputernic, atotştiutor, perfect etc.;

dacă în mental pătrund gînduri negative nu folosim voinţa pentru a le elimina deoarece ar fi o pierdere de energie şi am obosi; trebuie să rămînem indiferenţi, păstrîndu-ne calmul, să aducem gînduri bune opuse, să ne gîndim cu putere la Dumnezeu şi să ne rugăm;

să nu pierdem nici o zi fără a medita, sînt importante punctualitatea, ritmicitatea, perseverenţa;

alimentele să fie sattvice: fructe, lactate, cereale - acestea ajută în realizarea concentrării mentale, în timp ce tutunul, alcoolul şi carnea determină agitaţia minţii; seara este recomandat să consumăm numai fructe şi lapte;

există anumite posturi fizice (asane) care alungă somnolenţa, care pot fi realizate înainte de meditaţie; de asemeni utile sînt şi exerciţiile de respiraţie (exerciţii de pranayama);

prietenii trebuie aleşi cu precauţie, să renunţăm la conversaţiile inutile, putem ţine zilnic două ore de mauna (regula tăcerii complete); să citim cărţi sfinte care inspiră gînduri bune, să căutăm să avem relaţii cu oameni care au preocupări spirituale, să ne apropiem de oamenii sfinţi;

dacă mentalul este obosit în loc să-l forţăm inutil îl putem relaxa puţin;

dacă o idee ne preocupă în mod predominant mentalul, ea ia o formă efectivă, fizică sau mentală, de aceea putem umple complet mentalul numai cu gînduri despre Dumnezeu şi atunci vom atinge repede starea perfectă de extaz.

Deci să ne dedicăm practicii meditaţiei cu seriozitate şi perseverenţă. Tuturor practicanţilor, din inimă, mult succes!