Editorial - Discrepanţe periculoase

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Cîteva evenimente de mare interes care au avut loc în ultima perioadă de timp ne‑au adus în situaţia conştientizării faptului că există informaţie clasificată. Este bine de ştiut că atunci cînd nivelul informaţiilor clasificate creşte foarte mult, aceasta arată că între clasa politică şi popor a apărut o ruptură. Prăpastia dintre clasa conducătoare şi masele de oameni face ca unii să acţioneze independent de ceilalţi. În momnetul în care clasa politică începe să acţioneze fără a cunoaşte sau fără a ţine legătura cu voinţa maselor se poate ajunge uşor la situaţii de criză care de obicei conduc în final la prăbuşirea unor sisteme sau chiar a unui tip de civilizaţie.

Problemele legate de adoptarea Constituţiei Uniunii Europene este un bun exemplu în această privinţă. Cu toate că a existat o puternică sugestionare a maselor din partea clasei politice, rezultatul a fost negativ, ceea ce înseamnă că ruptura dintre clasa politică şi masele de oameni este ameninţător de mare. Dacă am scoate din calcul eforturile excesive ale politicienilor de a convinge masele să voteze într‑un anumit fel, atunci discrepanţa dintre ceea ce vor masele de oameni şi ceea ce vrea clasa politică ar fi mult mai evidentă. Oamenii politici ştiu despre acest lucru şi tocmai de aceea sînt acum atît de îngrijoraţi.

Lucrurile sînt simple. Orice decizie are consecinţe duble. Decizia de a crea ideea de informaţie clasificată îşi are justificarea în apărarea intereselor statului faţă de alte state. Însă orice informaţie secretizată îi îndepărtează pe conducători de popor. De aceea este nevoie de înţelepciune pentru a menţine un bun echilibru între cele două tendinţe contrare. Cît de aproape poţi să te mai simţi faţă de dl. preşedinte cînd vine şi‑ţi spune zîmbind că el ştie lucruri pe care nu ţi le poate spune din raţiuni de stat. Tu rămîi şi te chinui cu întrebările tale, în timp ce preşedintele zîmbeşte şi se uită la tine cu superioritate ca la nu ştiu ce.

O analiză sumară a datelor istorice arată faptul că atunci cînd clasele politice se rup de popor, nivelul informaţiilor secretizate creşte foarte mult. Într‑o dictatură sînt enorm de multe lucruri secrete. Tot din analiza datelor istorice se observă că dictaturile nu durează mult şi, în general, sistemele sociale în care clasa politică este ruptă de masele de oameni, nu au şanse de supravieţuire şi nu asigură condiţiile optime de dezvoltare pentru ţara respectivă. Invers, se constată că civilizaţiile sau statele lumii au avut o dezvoltare înfloritoare atunci cînd între clasa politică şi popor a existat o foarte bună comunicare şi comuniune.

O clasă politică mai aproape de popor înseamnă o clasă politică dezvoltată din punct de vedere sufletesc. Un om politic aproape de oameni este un om politic cu suflet. Şi cînd e vorba de a simţi sufletul, oamenii simpli nu pot fi amăgiţi. Cîteva acţiuni menite să arate compasiunea, înţelegerea şi apropierea faţă de oameni, realizate în campania electorală, nu pot să ascundă lipsa de suflet şi de maturitate spirituală a multora dintre oamenii politici de astăzi.

Acestea sînt cîteva semne după care ne putem ghida. Creşterea nivelului de informaţie clasificată într‑un stat arată gradul de ruptură dintre popor şi clasa conducătoare, iar această ruptură cu cît este mai mare cu atît oamenii din ţara respectivă au sufletul mai bolnav şi mai firav. Iar într‑o ţară în care oamenii au sufletul bolnav şi firav mecanismele de menţinere a ordinii sociale devin extrem de complexe şi costisitoare. Şi dacă suflet nu e atunci e legea celui mai puternic. Pentru că în loc să primeze natura noastră spirituală primează natura noastră animală. Am convingerea că principalele probleme cu care se confruntă România astăzi pot fi rezolvate prin apelarea la soluţii de ordin spiritual. O mai bună colaborare între clasa politică şi popor, colaborare intermediată eventual de către instituţiile religioase, ar putea conduce la însănătoşirea sufletului acestui popor şi la eradicarea celor două flageluri care ne sufocă actualmente: corupţia şi sărăcia.