Încercările vieţii

Maria Dan

Toate articolele scrise de Maria Dan

De‑a lungul timpului sîntem supuşi la tot felul de încercări. Rolul acestora este în primul rînd de a ne creşte încrederea în sine şi forţa interioară. Pentru marea majoritate a oamenilor aceste încercări sînt prevăzute în destin şi dacă ei nu acţionează în nici un fel prin intermediul liberului arbitru, acestea vor apărea cu o precizie de ceasornic exact la momentele şi în condiţiile prevăzute. Sînt un fel de plăţi, o scadenţă a unor datorii mai vechi. Se spune că ai fructificat în mod eficient încercările vieţii atunci cînd reuşeşti să înveţi din propriile greşeli. În acest mod, nu numai că ai scăpat de nişte datorii prin încercarea la care ai fost supus, dar ai căpătat şi un dar inestimabil: cunoaşterea. Cunoaşterea acumulată îţi poate conferi treptat posibilitatea folosirii liberului arbitru şi astfel vei putea să exerciţi un anumit control asupra destinului.

Dacă nu avem capacitatea de a învăţa din tot ceea ce ni se întîmplă, încercările ne vor întuneca şi mai mult prin stări de furie, mînie, disperare, resemnare. Prin urmare trebuie să fim pregătiţi să învăţăm cu detaşare din tot ceea ce ni se întîmplă.

O modalitate eficientă de abordare a acestor teste este să ne apropiem cu inima de ele. Aproape toate încercările au loc la nivel mental. Şi atunci cînd mintea nu ne mai poate ajuta trebuie să ne retragem în inimă. Aici vom găsi răspunsul şi rezolvarea.

Nu trebuie să ne plîngem de dificultăţile şi de obstacolele care apar, căci ele ne ajută să progresăm. De exempu, un alpinist poate escalada un munte tocmai pentru că are multe asperităţi. Cu cît asperităţile sînt mai mari, cu atît urcuşul va fi mai simplu şi mai rapid. De aceea nu trebuie să ne dorim ca viaţa noastră să fie netedă, fără asperităţi, fără încercări. În asemenea condiţii nu vom ajunge niciodată în vîrf, ci dimpotrivă, căderea va fi foarte uşoară.

Trebuie să avem credinţa că sîntem copii ai lui Dumnezeu şi că avem în noi mijloacele pentru a trece fiecare probă. De aceea nu trebuie să ne revoltăm în faţa Justiţiei Divine. Dacă ne revoltăm ne vom îngreuna povara. Pentru a ne‑o uşura trebuie să mulţumim Cerului pentru încercări. Acesta este modul cel mai demn pentru a ne transforma. Dacă ne revoltăm nu dovedim decît că sîntem orgolioşi. Dar dacă spunem: „O, Doamne îţi mulţumesc; ştiu că există cu siguranţă un motiv pentru care mi se întîmplă aceasta, trebuie să învăţ ceva. Sînt departe de a fi perfect şi, probabil, am făcut nişte prostii”. Datorită umilinţei vom simţi că se schimbă ceva. Încercaţi şi veţi vedea.

Dificultăţile vieţii trebuie folosite şi trebuie să ne bucurăm chiar şi atunci cînd la prima vedere nu există nici un motiv de bucurie. Aceasta este o abordare care ne dă posibilitatea de a trece peste dificultăţi, de a le domina, de a fi stăpîni pe toate situaţiile.