Inima - centrul fiinţei

Eduard Brînzilă

Toate articolele scrise de Eduard Brînzilă

În timpurile actuale majoritatea oamenilor au convingerea fermă că centrul de comandă al fiinţei, cel care ia în ultimă instanţă toate deciziile este creierul. Dar este posibil ca toate deciziile importante să se bazeze doar pe raţiunea înşelătoare? Acest mod de acţiune nu este conform principiului potrivit căruia orice sistem este condus de la centru şi nu de la periferie sau extremităţi, cum este situată zona capului în situaţia corpului uman.

Deocamdată, la majoritatea oamenilor legătura intimă dintre creier şi inimă este întreruptă. Însă atunci cînd, potrivit tuturor misticilor, „mintea coboară în inimă”, omul capătă acces direct la lumea sa interioară şi se recunoaşte ca Fiinţă integrală, nelimitată de corpul fizic sau de condiţionări istorico‑sociale. Marii sfinţi creştini, prin practica perseverentă a Rugăciunii Inimii ajung să mute punctul de percepţie şi comandă a acţiunilor proprii din minte în inimă atingînd astfel cu ajutorul Conştiinţei CHRISTICE mîntuirea. De asemenea misticii şi asceţii yoghini prin practica meditaţiei asupra centrului de forţă ANAHATA chakra ajung să perceapă în mod tainic EUL Divin care se află în adîncul fiinţei din zona pieptului. Acest lucru le conferă acestora puteri aşa zis paranormale şi controlul deplin asupra corpului fizic, de pildă asupra bătăilor inimii.

Aparţinînd lumii spirituale, Spiritul nu putea în mod concret să obţină controlul asupra muşchilor voluntari, aceştia fiind subordonaţi direct minţii identificate cu Egoul, şi nici asupra muşchilor involuntari dirijaţi de sistemul nervos parasimpatic deci lipsit de controlul conştient al minţii. Fiziologii au observat că muşchii voluntari precum cei ai mîinii, gîtului, abdomenului sînt formaţi din striaţii transversale, iar muşchii involuntari (digestia, excreţia) prin care se realizează acţiuni asupra corpului fizic independent de voinţa conştientă au striaţii longitudinale. Această caracteristică se aplică întregii musculaturi a corpului, cu excepţia inimii care rămîne (încă) un muşchi involuntar. În mod obişnuit noi nu putem comanda bătăile regulate ale inimii sau circulaţia sîngelui dar au fost numeroase cazuri de yoghini care realizau acest lucru cu uşurinţă. Spre uimirea fiziologilor, cordul are, întocmai ca un muşchi voluntar şi striaţii transversale, chiar dacă nu atît de numeroase şi nici atît de bine dezvoltate ca striaţiile muşchilor guvernaţi în întregime de mintea conştientă. Însă putem presupune că pe măsură ce se obţine controlul asupra bătăilor inimii aceste striaţii devin mai numeroase şi mai bine definite anatomic. Acest lucru nu este un scop în sine ci apare pe măsura adîncirii în lumea interioară odată cu creşterea puterii de a iubi, a altruismului şi intuiţiei sau a revelării în fiinţă a lui Iisus Hristos prin mîntuire. Astfel Spiritul Divin ascuns atîta timp în zona inimii ia locul minţii raţional‑senzoriale dominate de Ego.

Ca urmare a trezirii Omului la realitatea sa Divină, inima se va transforma într‑un muşchi integral voluntar iar circulaţia sanguină şi de aici toate funcţiile organismului, deciziile, raţionamentele, acţiunile şi sentimentele vor fi pornite, la propriu, din inimă. Atunci corpul nostru fizic va trece sub controlul Divin integrat al Spiritului, iar forţele materializatoare ale Ego‑ului vor fi direcţionate spre spiritualizare şi „îndumnezeirea” aceluia care devine cu adevărat Templu al Dumnezeului celui Viu, nemuritor ca şi Divinitatea.

Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.