Obstacole mari în practica meditaţiei

Veronica Dogărescu

Toate articolele scrise de Veronica Dogărescu

Ca în orice domeniu spiritual, practica meditaţiei poate avea suişuri şi coborîşuri. Putem evita eşecurile dacă sîntem avizaţi în ceea ce priveşte obstacolele ce pot fi întîlnite în această practică. Unele dintre marile obstacole cele mai frecvent întîlnite sînt mînia, îndoiala şi gîndurile negative care tulbură fiinţa adesea.

MÎNIA – ne pune în rezonanţă cu infernul, ea nu permite revelarea Sinelui, este marele duşman al păcii, consumă şi impurifică orice. Cupiditatea sau dorinţa nesatisfăcută se transformă în mînie, cînd dorinţa nu se împlineşte omul se mînie şi intră în rezonanţă cu energiile malefice, îşi pierde memoria şi inteligenţa, spune prostii şi acţionează greşit. Resentimentele, indignarea, furia, iritarea sînt forme diverse ale mîniei, diferenţiindu‑se prin grad şi intensitate.

Dacă un om se enervează adesea pentru nimicuri este un semn sigur de slăbiciune mentală. Fiecare trebuie să‑şi stăpînească iritabilitatea dezvoltîndu‑şi răbdarea, discernămîntul, indulgenţa, iubirea, compasiunea, altruismul. Mînia stăpînită poate să se transforme prin sublimare într‑o energie capabilă să mişte universul. Dacă practicantul reuşeşte să‑şi învingă mînia, el a îndeplinit jumătate din sadhana sa. A învinge mînia înseamnă a învinge totodată şi dorinţele negative, care sînt originea viciilor, defectelor şi a acţiunilor malefice.

Rădăcina mîniei se află în egoism, graţie discernămîntului egoismul poate fi eliminat dispărînd astfel şi mînia. De altfel, mînia poate fi eliminată prin cultivarea virtuţiilor opuse, cum ar fi indulgenţa, iubirea, pacea, compasiunea, prietenia. Cunoaşterea adevărată ne poate elibera de impregnările subconştientului, practica tăcerii este de asemenea de mare ajutor.

Dacă mînia îmbracă o formă gravă devine greu de stăpînit, dar este uşor de controlat atunci cînd nu este decît un germene în subconştient. Mentalul trebuie deci supravegheat cu grijă de îndată ce dă semne de iritare, astfel putem elimina uşor mînia.

De fiecare dată cînd apare riscul unui acces de mînie în cursul unei discuţii, trebuie încetat dialogul. Urmăriţi să vă exprimaţi cu blîndeţe, cu vorbe liniştitoare, vorbele să fie de catifea iar argumentele de oţel. Cuvintele dure generează discordie.

ÎNDOIALA – mentalul conţine impurităţi de tot felul şi purificarea lui ia un anumit timp, ca şi aptitudinea de a te fixa asupra unui singur punct. Concentrarea perfectă cere o practică care trebuie deseori continuată timp de mai multe vieţi, este lucrul cel mai dificil din manifestare, deci nu trebuie să apară descurajarea după o muncă de cîteva luni sau cîţiva ani. Chiar practicînd puţin se realizează acumulări cantitative care generează salturi calitative, nici un efort nu se pierde – aceasta e o lege imuabilă a naturii.

Trebuie să dezvoltăm virtuţi ca renunţarea, răbdarea, şi perseverenţa pînă la nivelul lor maxim, trebuie să avem o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu şi în eficacitatea practicilor spirituale, trebuie hotărîre: „eu voi ajunge la Dumnezeu chiar în această viaţă!”

Îndoiala sau incertitudinea sînt mari obstacole pe drumul realizării Sinelui, frînînd progresul spiritual. Ele vor încerca mereu să rătăcească pe aspirant. Trebuie deci distruse complet prin întreţinerea unei convingeri absolute şi a unei credinţe de nezdruncinat bazată pe discernămînt şi bun simţ.

De asemenea nu trebuie să ne fie frică de îndoielile noastre, pentru că starea de frică generează şi amplifică prin rezonanţă energii negative care fac ca tocmai aspectul de care ne este teamă să se producă, de aceea se şi spune: „de ceea ce‑ţi este frică nu scapi!”.

GÎNDURILE NEGATIVE – de multe ori în timpul meditaţiilor unii practicanţi simt cum straturi succesive de impurităţi se ridică din profunzimile subconştientului, vechi obiceiuri, dorinţe inferioare stau la pîndă în mental, reacţionînd viguros; imediat ce se manifestă aceste idei, toate impregnările subconştiente se reanimă, tulburînd pacea interioară. Gîndurile negative ce se ridică în mental sînt atît de perturbatoare pentru unii încît aceştia abandonează practica spirituală, făcînd astfel o imensă greşeală.

Gîndurile negative îşi dublează eforturile în momentul în care urmăriţi să le înlocuiţi cu gînduri divine. Descurajarea ar fi o teribilă greşeală, meditaţia trebuie practicată constant, cu perseverenţă şi atunci gîndurile negre vor fi eliminate, ele vor pieri, fiindcă ceea ce este pozitiv învinge totdeauna ceea ce este negativ, aceasta fiind o lege a naturii. Gîndurile negative nu pot rezista în faţa celor bune, pozitive. Curajul învinge frica, răbdarea învinge mînia şi iritabilitatea, iubirea învinge ura, puritatea alungă dorinţele rele.

Simplul fapt că simţi o stare proastă cînd vine un gînd rău în timpul meditaţiei arată o creştere în spiritualitate. Înainte am fi primit cu bunăştiinţă tot felul de idei rele şi le‑am fi hrănit.

Pasiunea întinde constant capcane generînd accese de mînie, pasiunea apare dacă ataşamentul şi ura nu sînt dezrădăcinate complet, chiar dacă sînt atenuate şi diminuate într‑o oarecare măsură.

Tendinţa de vagabondaj a simţurilor nu este stăpînită dacă nu sîntem încă stabiliţi în focalizarea perfectă a mentalului. Purificînd mai întîi mentalul va veni de la sine apoi şi concentrarea.

Gîndurile acestei lumi tulbură în mare măsură la început meditaţia, dar practicînd cu regularitate ele vor dispare, arse în „focul” meditaţiei.

Mentalul trebuie supravegheat cu atenţie, vigilenţă şi luciditate. Să nu permitem valurilor mentale de iritare, gelozie, mînie, ură, desfrîu ş.a. să se manifeste. Ele sînt duşmanii meditaţiei, păcii şi înţelepciunii. Suprimarea lor se realizează cultivînd gînduri sublime şi divine. Reminiscenţele negative pot fi distruse făcînd apel la ideile sănătoase, repetînd o rugăciune sau o mantra, evocînd imagini iconografice, practicînd exerciţii de respiraţie sau asane, prin anumite regimuri alimentare purificatoare.

Cînd atingem starea de puritate, gîndurile negative nu se vor mai putea manifesta.