Editorial - Puterea rugăciunii

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Mai credem în Dumnezeu? Mai credem în minuni? Mai avem noi suficientă iubire în inimă? Am ajuns să considerăm primitive popoarele care încă mai au un puternic simţămînt religios şi am ajuns să-i considerăm primitivi pe strămoşii noştri care atunci cînd se confruntau cu probleme apelau la ajutorul lui Dumnezeu. Am ajuns să-i considerăm primitivi pe cei care au dragoste faţă de Dumnezeu şi care au credinţa în ajutorul acestuia. Şi ce moderni sîntem noi şi ce uşchiţi! Şi ce mari şi moderni ne dăm pînă cînd ne calcă pragul o nenorocire şi atunci ni se împiedică limba în gură strigînd după ajutorul lui Dumnezeu. De ce oare atunci cînd luăm pe fiecare om în parte se observă că, la necazuri, acesta chiar dacă nu crede cu adevărat, se roagă în legea lui la Dumnezeu, însă atunci cînd sîntem luaţi colectiv, ca locuitori ai unui oraş sau ai unei ţări, ne ferim de rugăciune ca de nu ştiu ce molimă. Sînt multe ciudăţenii cu care avem de-a face în zilele noastre şi nu ştiu cum vom reuşi să mai scăpăm de ele.

Ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că trebuie să avem curajul şi puterea de a urma exemplul înaintaşilor noştri, care, erau poate ceva mai primitivi, dar care erau totdată cu mult mai fericiţi şi sănătoşi din punct de vedere sufletesc. Dacă vrem să fim fericiţi trebuie să avem un suflet sănătos, iar un suflet sănătos se bazează pe o credinţă puternică.

În vechime atunci cînd o colectivitate umană se confrunta cu probleme mari, de ordin natural sau social, se apela imediat la ajutorul lui Dumnezeu. Toată colectivitatea trecea la rugăciune şi post, la realizarea diferitelor altor procesiuni de ordin religios. Chiar şi astăzi încă mai întîlnim acest obicei în unele zone, ca preoţii şi enoriaşii dimpreună să se roage pentru a alunga seceta sau pentru a opri diverse alte cataclisme naturale. Aceste manifestări sînt considerate însă cam primitive şi descalificante. Cu toate acestea, istoria spirituală a popoarelor a păstrat în memorie numeroase situaţii în care astfel de atitudini spirituale au dat rezultate. O bună sănătate spirituală a unei colectivităţi îi asigură acesteia o dezvoltare armonioasă din toate punctele de vedere. Mi-aş dori să-l văd pe domnul preşedinte împreună cu patriarhul Bisercii ortodoxe precum şi cu ceilalţi conducători spirituali ai diverselor culte apărînd la televizor pentru a invita tot poporul la o zi de post şi rugăciune colectivă cu scopul de a scăpa ţara de flagelul corupţiei. Postul şi rugăciunea sînt cele mai puternice instrumente prin care putem să ne însănătoşim din punct de vedere spiritual. Pentru mine este fără tăgadă faptul că dacă tot poporul ar posti măcar o zi şi s-ar ruga neîncetat timp de cîteva ore în ziua respectivă la Dumnezeu s-ar putea obţine adevărate miracole. Iată o modalitate foarte eficientă la care putem apela fără întîrziere şi fără costuri suplimentare. S-ar putea să fim numiţi un popor de primitivi dacă am proceda astfel, dar oricum nu sîntem văzuţi prea bine de către ţările „civilizate”. Iar această atitudine a lor faţă de noi s-ar schimba în admiraţie şi acceptare în momentul în care vor apărea şi rezultatele scontate. Cînd vor vedea că rugăciunile noastre colective ne vor ajuta să avem o ţară mai bună, cu oameni sănătoşi din punct de vedere spiritual, cu oameni fericiţi, vor urma exemplul nostru şi chiar ne vor cere asistenţă.