Diverse învăţături

Adrian Grigoraş

Toate articolele scrise de Adrian Grigoraş

În Roma antică, niste prezicătoare cunoscute ca Sibile scriseră nouă cărţi care ar fi prezis viitorul imperiului Roman. Duseră cărţile la Tiberiu.

„Cît costă ?” întrebă împăratul roman. „O sută de monezi de aur,” răspunseră Sibilele. Tiberiu mînios le alungă din faţa ochilor. Sibilele arseră trei dintre cărţile lor si se întoarseră la Tiberiu.

„Costă tot o sută de monezi de aur”, îi spuseră lui Tiberiu. El rîse şi le refuză: „De ce ar trebui să plătesc şase cărţi la fel cît costau nouă?” Sibilele arseră încă trei cărţi şi se întoarseră cu cele trei rămase. „Preţul este tot o sută de monezi de aur”, spuseră. Tiberiu, măcinat de curiozitate, decise să plătească. Dar nu fu în stare să citească decît o parte a viitorului imperiului său.

„E important în viaţă să accepti cînd ţi se oferă ocazia.”

*
    **

Un explorator, un om alb, nerăbdător să ajungă la destinaţia sa din inima Africii, promise hamalilor o plată suplimentară dacă menţin un ritm mai alert. Pentru cîteva zile merseră mai repede.

Într-o zi, însă, pe neaşteptate, puseră jos bagajele şi se aşezară pe pămînt. Nu avea importanţă cîţi bani le erau oferiţi, refuzau să mai meargă. Cînd, într-un final, exploratorul întrebă de ce se comportă astfel, îi dădură următorul răspuns:

“Ne mişcăm atît de repede încît nu mai ştim ce facem. Acum trebuie să aşteptăm ca sufletele noastre să ne ajungă din urmă.”

*
    **

Noi plecăm în jurul lumii în căutarea viselor noastre şi a idealurilor noastre. Deseori considerăm inaccesibil ce ne este la îndemînă. Cînd ne dăm seama de greşeală, avem senzaţia că ne-am irosit timpul, căutînd în depărtări ceea ce era lîngă noi. Ne blestemăm că am făcut o asemenea greşeală, pentru căutarea noastră, pentru problemele pe care le-am provocat.

„Chiar dacă ar fi îngropată în casa ta, comoara nu o găseşti decît dacă pleci în căutarea ei. Dacă Petru nu ar fi simţit suferinţa negării nu ar fi fost ales cap al bisericii. Dacă fiul rătăcitor nu ar fi abandonat totul, nu ar fi primit o petrecere în onoarea lui de la tatăl său.

Sînt anumite lucruri în viaţa noastră care poartă un sigiliu care spune: Vei aprecia valoarea mea doar după ce mă vei fi pierdut… şi recîştigat. Nu e o alegere bună să încerci să scurtezi drumul.”

*
    **

O prietenă a călătorului venise să vadă o comedie pe Broadway şi în timpul unei pauze ieşi să bea ceva. Holul era plin şi lumea fuma, bea şi vorbea. Cînta un pianist dar nimeni nu era atent la muzica lui. Femeia îşi lăsă paharul şi studie muzicianul. Părea plictisit şi-şi făcea doar munca aşteptînd să se termine pauza. Se apropie de pian.

„Eşti de-o plictiseală mortală! De ce nu cînţi măcar pentru tine însuţi?” exclamă.

Pianistul era surprins. şi atunci începu să cînte genul de muzică care îi plăcea lui. În puţin timp întregul hol amuţise. Cînd termină piesa lumea explodă în aplauze entuziaste.