Ţara spiritului pur

Florica Steva

Toate articolele scrise de Florica Steva

În noi există o altă realitate decît cea cunoscută în mod obişnuit. Descoperirea ei aduce atîta fericire, încît simţi nevoia să o împărtăşeşti tuturor. Am numit această nouă realitate descoperită în mine ca fiind Ţara Spiritului Pur.

Totul a început astfel: într-o vreme am simţit nevoia să practic un timp mai îndelungat rugăciunea inimii. Prin starea de interiorizare obţinută astfel, am ajuns să descopăr în adîncul fiinţei mele un spaţiu vast, plin de lumină, plin de frumuseţe, ca o grădină înflorită, pe care l-am intitulat „Grădina mea interioară” sau „Grădina Sufletului meu Viu”. În această minunată grădină mă simţeam „acasă”, era lumină, frumuseţe, fericire. O libertate nemaiîntîlnită pînă atunci mă învăluia, păream a fi atît de uşoară, încît aveam senzaţia că păşesc pe aer. Era ca şi cum nu aş mai fi avut corp.

Uneori, în această Grădină a Sufletului Viu, apărea o coloană de lumină. Este coloana de lumină a Spiritului Pur. Începeam să simt cum radiază armonie, pace, fericire, pretutindeni în jur. Înţelegeam că orice stare trăită în Grădina Spiritului Viu şi chiar orice stare trăită la nivelul eului meu obişnuit derivă de la El, emană numai de la El.

Atunci cînd mă situam în preajma coloanei de lumină, mă simţeam în siguranţă, nimic pe lume nu mai avea importanţă, trăiam o stare de profundă fericire şi detaşare. Acolo obişnuiam să mă refugiez atunci cînd simţeam nevoia de a fi la adăpost.

Uneori, Lumina începea să se mărească şi tindea să cuprindă Grădina Sufletului şi tindea să-mi umple treptat fiinţa. Nici coloana de lumină nu mai avea o existenţă separată – totul tindea să fie numai Lumină. Simţeam Ţara Spiritului Pur – această Lumină – ca fiind o realitate tainică, misterioasă. Ea are cu totul alte legi, alte dimensiuni faţă de Grădina Sufletului Viu. Lumina aceasta este altfel – albă, neobişnuită, parcă fără umbre, fără nuanţări. Şi ritmul vibratoriu este altfel aici – pare mult mai lent, pare aproape static, ca fiind nemişcat. Îmi dau seama că de fapt, vibraţia are o frecvenţă atît de înaltă, încît crează senzaţia aceasta de static, de nemişcare, de oprire.

Pacea, fericirea, detaşarea trăite aici au intensităţi neobişnuite. Lumina îmi umple treptat fiinţa şi totuşi, atunci cînd din mine, cea obişnuită, nu mai ramîne decît un minuscul strat exterior, ca o coajă subţire, mă sperii şi spun: „Doamne, a dispărut şi Grădina cea atît de frumoasă a Sufletului, apoi chiar şi coloana de lumină lîngă care mă simţeam în siguranţă a dispărut. Dacă totul continuă, eu unde mă mai refugiez cînd voi avea nevoie ?”

Cu imensă iubire şi înţelegere, Dumnezeu îmi răspunde: „Copilul meu, atunci cînd Eu îţi voi umple întreaga fiinţă, cînd ultimul strat subţire ce te desparte de Mine va dispărea, tu nu vei mai avea niciodată nevoia de refugiu. Vei fi în Mine”