Editorial - Triada condiţionărilor sau „efectul de binoclu”

Cristian Constantin Ţurcanu

Toate articolele scrise de Cristian Constantin Ţurcanu

Dacă un om ajunge să se identifice într-o măsură foarte mare cu corpul său material şi va trăi foarte intens sentimentul separării de tot şi de toate, atunci el va fi atins totodată de ceea ce putem numi efectul de binoclu. Astfel, se manifestă triada condiţionărilor sau a otrăvurilor.

Prin sufletul nostru sîntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi are în el o fărîmă din spiritul pur al lui Dumnezeu şi, ca atare, fiecare din noi este în realitate nemuritor, omniscient, nemărginit, omnipotent şi sursa a tot ce există. Faptul că noi ne percepem ca avînd o formă finită, o cunoaştere limitată şi o existenţă temporară înseamnă că nu ne cunoaştem aşa cum sîntem în realitate şi suferim de o boală a spiritului pe care înţelepţii au numit-o ignoranţă. Cu cît ne percepem mai limitaţi cu atît sîntem atinşi mai mult de ignoranţă. Ignoranţa mai este numită uneori otrava fundamentală. Antidotul împotriva acesteia constă în practica spirituală ardentă. Atît timp cît nu aplicăm antidotul, sufletul nostru moare încetul cu încetul sub influenţa ignoranţei şi a altor otrăvuri care decurg din ea.

Ignoranţa nu vine niciodată singură. Ea este însoţită de alte două otrăvuri sau condiţionări care conlucrează între ele într-un mod perfect. Atracţia şi Aversiunea sînt cele două însoţitoare ale Ignoranţei. Prima trezeşte în noi ataşamentul faţă de tot ceea ce ne face plăcere. A doua trezeşte în noi tendinţa de a respinge tot ceea ce nu ne place. Sub influenţa atracţiei şi aversiunii ajungem să ne comportăm ca un binoclu. Atracţia face ca tot ceea ce ne produce plăcere să capete dimensiuni colosale în percepţia noastră. Aversiunea face ca ceea ce nu ne place să fie micşorat atît de mult încît să ajungem să spunem că e ceva nesemnificativ. Şi dacă aversiunea nu reuşeşte să micşoreze suficient de mult lucrurile care nu ne plac, atunci ea recurge la alte otrăvuri prin care să distrugă acele lucruri care se încăpăţînează să rămînă suficient de mari. Aversiunea apelează în astfel de situaţii la mînie, furie sau ură şi prin intermediul lor caută să distrugă acele lucruri care atentează la starea de plăcere şi confort a omului respectiv.

Afectat de aceste boli, practic, nici un om nu poate fi cu adevărat obiectiv. Percepţia noastră, ca oameni limitaţi şi condiţionaţi nu poate fi decît subiectivă. Atît timp cît avem un binoclu de operă sau de jucărie, lucrurile se păstrează într-o anumită normalitate, iar subiectivismul nostru încă nu ne scoate în afara limitelor bunului simţ şi ale omeniei. Problemele devin cu atît mai mari cu cît sîntem dotaţi cu un binoclu mai performant. Atunci obiectivismul nostru este grav afectat şi nu mai putem avea o imagine corectă a realităţii.

Pînă aici am descris otrăvurile fundamentale şi modul în care ne afectează percepţia. Problemele mari încep să apară abia de acum încolo. Atunci cînd ne vom da seama că ceea ce ajungem să evaluăm ca fiind plăcut sau neplăcut, bun sau rău este ceva foarte relativ ar trebui să avem o strîngere de inimă şi să căutăm urgent antidoturile.

Criteriile după care clasificăm lucrurile în bune sau rele nu sînt obiective, înnăscute, ci sînt dobîndite prin educaţie. Astfel, factorii care ne pot influenţa educaţia ne pot influenţa, practic, criteriile după care vom ajunge să considerăm că anumite lucruri sînt bune, iar altele rele. Binele şi răul sînt două categorii eminamente subiective şi strîns condiţionate de senzaţia de plăcere. Adevărul ştiinţific este considerat a fi obiectiv, însă atunci cînd un om clasifică lucrurile în bune sau rele, plăcute sau neplăcute, el nu se bazează decît într-o măsură extrem de mică pe adevărul ştiinţific. Oamenii de ştiinţă afirmă că zahărul rafinat este toxic şi cu toate acestea oamenii continuă să consume zahăr rafinat pentru că... le place. Exemplele sînt nenumărate.

Fiţi conştienţi că sînteţi atinşi de cele trei otrăvuri şi acţionaţi ca nişte oameni încă lucizi care, atunci cînd ştiu că au fost otrăviţi caută în timpul cel mai scurt antidotul. Împotriva atracţiei faţă de plăcere trebuie să ne dezvoltăm discernămîntul, împotriva aversiunii trebuie să ne dezvoltăm detaşarea, iar împotriva ignoranţei credinţa în Dumnezeu. Reevaluaţi-vă criteriile după care ajungeţi să judecaţi lucrurile ca fiind bune sau rele. Pentru aceasta este obligatoriu să cîntăriţi lucrurile cu inima şi nu doar cu mintea.