Din învăţăturile stareţului Paisie despre rugăciunea inimii care se săvîrşeşte în inimă

Maria Dan

Toate articolele scrise de Maria Dan

Dacă vei zice că nu ai învăţător pentru această lucrare, însuşi Domnul îţi porunceşte să înveţi din Sfînta Scriptură: „Cercetaţi Scripturile şi în ele veţi găsi viaţa veşnică”

Pricini pentru rostirea rugăciunii:

   „Neîncetat să vă rugaţi” (I Tes, 5;17)

   „Împărăţia Lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca, 17;21).

Dacă te tulburi că nu găseşti un loc liniştit, ascultă îndemnul Sfîntului Petru Damaschinul: „Începutul mîntuirii omului constă în părăsirea nevoilor şi cugetelor sale şi în înfăptuirea voilor şi cugetelor Domnului, şi atunci în toată lumea nu se va găsi asemena lucru sau loc care ar putea să-i împiedice mîntuirea”.

De acest act al mîntuirii se poate învrednici orice nou începător supus patimilor, nu numai cel desăvîrşit.

Cel care practică rugăciunea inimii îşi cunoaşte neputinţa şi cere ajutorul lui Dumnezeu.

Cel care învaţă rugăciunea nu trebuie să se teamă sau să se îndoiască, „de Dumnezeu trebuie să te temi, dar să nu fugi de El, nici să te lepezi de El”.

Pricinile ispitelor sînt încăpăţînarea şi mîndria. „Noi nu trebuie să ne temem, nici să ne îndoim de a chema pe Dumenzeu. Căci, dacă unii s-au poticnit vătămîndu-se la minte, apoi să ştii că ei au suferit aceasta din pricina încăpăţînării şi a mîndriei. Dar dacă cineva cu supunere, cu cerere şi cu smerenie caută pe Dumnezeu, niciodată nu va suferi vătămare cu ajutorul harului de la Hristos. Numai cel ce se bizuie pe puterile sale şi pe sfaturile sale cade în ispită” (Sfîntul Grigorie Sinaitul).

Leac pentru ispită: smerenia, cercetarea Sfintei Scripturi, sfatul duhovnicesc.

Mai bine să cazi şi să te scoli, decît să stai şi să nu te pocăieşti.

Trebuie să ne temem de abateri la stînga sau la dreapta, adică de disperare şi de prea mare încredere în sine, „amîndouă sînt de la vrăjmaşul, să fugim şi de una şi de alta”.

Nefiind în stare să suporte osteneala şi postul pe care l-au suportat sfinţii, unii socot că fără aceasta lor le este cu neputinţă să înceapă rugăciunea.

Ia aminte la învăţătura Sfîntului Vasile cel Mare: „Înfrînarea se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească. Şi nu-i fără primejdie ca, ruinînd prin înfrînare nemăsurată puterile trupului, să-l faci inactiv şi incapabil de fapte bune, deci greşesc cei care nu păstrează minunata zidire a lui Dumnezeu aşa cum a zidit-o El”.

„Dă trupului după puterile lui şi toată nevoinţa ta întoarce-o spre rugăciune” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul).

Nu-ţi pune toată nădejdea în post, ci în credinţă.

Traiul cumpătat nu provoacă aprinderea poftelor.

Rugăciunea deschide ochi minţii.

Mintea, mai mult decît orice trebuie închinată Domnului, unindu-se cu El prin rugăciune.