Începutul, toamna

Petronela Untu

Toate articolele scrise de Petronela Untu

Energia începutului este cu adevărat fascinantă. Vrem să trăim emoţia începutului şi ne considerăm bătrîni cînd nu mai avem ce începe, cînd nu ne mai putem hrăni cu entuziasm.

Sîntem atraşi de începuturi pentru că energia începutului este tulburător de intensă şi de vie. La fiecare început sîntem entuziaşti, fericiţi, plini de încredere şi de speranţă. Oamenii au creat pe parcursul unui an, de exemplu, mai multe ocazii de a rezona cu energia începutului. Este început de an la 1 ianuarie, la 1 martie, la echinocţiul de primăvară, la 15 septembrie, la 1 octombrie. Pentru unii început e şi ziua de 31 decembrie, dacă e ziua lor de naştere, de exemplu!

De ce atîtea începuturi? De ce fac oamenii asta? Fiindcă vor să se bucure intens, desigur.

La o analiză mai atentă, „începutul“ e o convenţie încărcată de semnificaţii specifice fiecăruia. Nu e numai un moment, ci o stare. O stare pe care putem alege să o trăim oricînd, de fapt. Trebuie doar să ne mărim capacitatea de a încărca cu semnificaţie momentele vieţii noastre. Adică să fim creatori, liberi şi spontani. Adică să nu mai aşteptăm cine ştie ce început, cine ştie ce împlinire, să fim fericiţi chiar acum.

Mereu aşteptăm ceva. Am învăţat să asociem bucuria cu aşteptarea. Iubita e mai frumoasă dacă o vezi mai rar. Prăjitura pare mai dulce dacă aştepti două ore pînă s-o mănînci. Viaţa e mai frumoasă dacă ne amînăm împlinirea dorinţelor. Cînd ceea ce aşteptăm se produce, trăim cu bucurie, revărsîndu-ne preaplinul. Rămînem apoi goliţi, lacomi după alte aşteptări.

Ăsta e un truc al egoului: el vrea intensitate şi e capabil să aştepte. E pregătit să îşi asume starea intensă care apare. De aceea sîntem fericiţi aşa rar: cel mai adesea alegem să aşteptăm fericirea.

Oare de ce copiii, care nu au răbdare deloc, care se aruncă asupra prăjiturii de cum o au în faţă, sînt totuşi atît de fericiţi. Fericirea lor e o fericire de altă factură, e adevărata fericire, aceea care nu depinde de ceva exterior. Ce fac copiii aşa deosebit? Cu siguranţă ei au o rezonanţă specială cu energia începutului. O trăiesc plenar, continuu. Ăsta e secretul lor. Nimic nu li se pare deja văzut, deja auzit, deja trăit.

Ce-ar fi să uităm ce ştim despre lume? Ce-ar fi să respingem aceste „deja-trăite” trăiri şi să mai „copilărim” puţin?

Începutul e acolo unde vrem noi să fie. Mereu putem trăi un început. Sufletele noastre sînt mereu pregătite pentru fericire. Pentru inocenţă şi pentru veşnice începuturi.

Aleg acum să trăiesc toamna asta ca pe o primăvară. De ce nu? Simt vîntul cald topind nămeţi de prejudecăţi, simt bucuria frunzelor care se nasc chiar acum în pomul cunoaşterii de Sine. Nu ştiu nimic despre toamnă. Tocmai am uitat tot ce ştiam despre ea. E mereu primăvară, dacă aşa vrea sufletul meu!