Faţa nevăzută a violenţei

Maria Dan

Toate articolele scrise de Maria Dan

O seară obişnuită de sîmbătă. Obosită mă strecor în pat. Încă nu mi se închideau ochii aşa că m-am lăsat ispitită de televizor. Discovery channel: documentar despre femeile obeze. Imagini monstruase, munţi de grăsime. Şi povestea lor: bărbaţi „tulburaţi sexual” al căror obiect de excitaţie era femeia „înfiorător de grasă”, aşa că îngrăşau femeile, deja obeze, prin diferite metode cumplite. Ochii malefici ai bărbatului care „obţinuse” cea mai grasă femeie din lume (cca 300 kg), ochii tulburător de trişti ai acelei femei... pleopele îmi devin din ce în ce mai grele, adorm. După vreo 2 ore mă trezesc cu o stare cumplită de rău: greaţă şi dureri de burtă. Am încercat să mă liniştesc, nimic nu dădea roade. Cel mai cumplit era cînd închideam ochii şi vedeam privirea acelui bărbat. Simţeam cum se scurge puterea din mine şi mă cuprinde disperarea. Îmi era frică să închid ochii, simţeam cum îmi pierd minţile. Dacă aş fi luat o pastilă poate m-ar fi ajutat să uit, dar nu aş fi scăpat de răul din mine. Am sunat o prietenă şi i-am povestit în cîteva cuvinte ce mi se întîmplă, sfatul ei: Maria, roagă-te! Căzusem atîta de jos că nu mai vedeam Lumina, şi atunci am căutat lumina de lîngă mine, m-am rugat îngerului meu păzitor. Efectul a fost instantaneu: m-a simţit învăluită într-o lumină alb strălucitoare şi atunci sufletul meu a rupt lanţurile suferinţei şi s-a descătuşat în plîns. Prin lacrimi simţeam cum mă eliberez de suferinţa acelei femei, de demonii din acel bărbat... Am continuat să mă rog şi am simţit cum lumina alb-strălucitoare se întinde pînă la capătul pămîntului şi-i cuprinde şi pe acei bărbaţi şi acele femei. Epuizată am căzut într-un somn adînc. Cînd m-am trezit nu mă mai durea nimic, dar cel mai minunat era sentimentul de regăsire.

Pentru a obţine audienţă se difuzează tot felul de reportaje. Şi în goana după senzaţional nu se ţine cont de nimic, nici măcar de bunul simţ. Oameni cu probleme psihice şi cu obiceiurile lor „bizare” pot fi violenţi în forme foarte subtile. Poate că nu putem să schimbăm această lume, însă pentru a ne apăra de violenţa ei nevăzută ne rămîn acestea două: Credinţa şi Rugăciunea.