Ştiinţă şi spiritualitate:
cum sînt inima şi creierul dvs. conectate cu Dumnezeu ?

Simona Balan

Toate articolele scrise de Simona Balan

Înainte de a explora unicul rol al creierului – acela de a conecta finţa umană cu Dumnezeu – este estenţial să ştim că ultimele informaţii ştiinţifice identifică inima ca fiind primul centru de conexiune între corpul fizic şi Creatorul său.

Recentele probe ştiinţifice indică faptul că inima începe să bată în foetusul încă nenăscut chiar înainte ca creierul să fie format şi de aici putem trage concluzia că inima deţine cu adevărat statutul de iniţiator al vieţii omeneşti. Dar chiar şi aşa, oamenii de ştiinţă încă nu au descoperit ce anume face ca această inimă să înceapă să funcţioneze subit.

Neurologii au descoperit că există peste 40.000 de celule nervoase (neuroni) doar în inimă şi acest lucru indică faptul că inima are propriul său sistem nervos, independent, care este uneori numit „mintea din inimă”. În plus, inima are un cîmp electromagnetic de 5.000 de ori mai mare decît al creierului şi acest cîmp magnetic, măsurat cu aparate speciale, s-a constatat că se întinde pînă la 12 metri în afara corpului fizic. Acest cîmp magnetic este de fapt ceea ce învăţăturile spirituale numesc cîmpul energetic sau aura fiinţei umane. Prin intermediul acestei aure, noi ne „amestecăm” cu ceilalţi, şi astfel transmitem în mod constant celorlalţi gândurile noastre şi primim de la ceilalţi propriile lor gînduri.

Din momentt ce cîmpul energetic al inimii este mai mare decît al creierului, putem presupune că sentimentele şi infomaţiile trimise de către inimă pot avea un efect profund asupra funcţionării creierului, generîndu-i acestuia o mai mare claritate în intuiţiile primite sau chiar o stare de de mulţumire, o stare de bine general. Această stare de echilibru între inimă şi minte elimină stress-urile şi face să apară creativitatea şi o stare de pace a minţii.

Deoarece această puternică legătură începe în ritmurile inimii fiecărei fiinţe umane, inima poate fi considerată canalul prin care „intră” însufleţirea, animarea, conştiinţa superioară sau energiile spirituale elevate în fiinţa umană în momentul naşterii. Acest lucru este în concordanţă perfectă cu învăţăturile spirituale care susţin că inima este centrul sau lăcaşul sufletului. Tot aceste învăţături spirituale susţin că este datoria omului să realizeze unirea tuturor energiilor inimii individuale într-una singură, centrală.

Din fericire, printre numeroasele descoperiri ştiinţifice de ultimă oră, există cîteva care ne ajută să identificăm cel mai important rol al creierului – şi anume acela de a recepta lumina lui Dumnezeu, energia Sa. Ramurile medicale care s-au dezvoltat recent (cum ar fi neurobiologia, neurochimia şi neuropsihologia) folosesc echipamente speciale pentru cercetările lor pentru a identifica diverse regiuni ale creierului şi rolul acestora, mai ales părţile frontale despre care se spune că au rolul de a dezvolta în noi puterea divină.

Este important să ne reamintim că conexiunea energetică dintre suflet şi viaţa fizică nu este complet formată în momentul naşterii şi de asemenea nu este complet accesibilă în primii ani de viaţă. Cînd un copil se naşte, creierul său are doar 50% din conexiunile pe care ar trebui să le aibă ca adult şi de aceea această creştere rapidă ar trebui să apară în primii ani de viaţă. Pentru ca să fie atinsă dezvoltarea completă a creierului, copilul trebuie infuzat constant cu lumina Divină (iubire) pe care el o primeşte prin intermediul mamei sau a familiei. Acest „lichid vital” lipsind în primii ani de viaţă, creierul nu se va putea dezvolta normal şi va avea diverse lacune, poate chiar acest lucru va genera serioase repercusiuni.

Rapoartele ştiinţifice suţin că, dacă lobii frontali ai unei persoane nu sînt corect dezvoltaţi cu ajutorul luminii şi iubirii încă de la o vîrstă fragedă, va rezulta astfel o mare lacună de lumină care va face ca acest creier să nu funcţioneze corect şi să aibă diverse probleme fizice, emoţionale, sau comportamentale.

Se crede de asemenea că o cantinatate mai mare de stress, generată de o viaţă modernă care este atît de haotică, creează un hormon toxic generat de creier numit cortizol. S-a constatat că dacă cortizolul se menţine la niveluri ridicate pe perioade mai mari de timp, unele regiuni ale creierului pot ajunge să nu mai aibă nici o activitate neuronală. Cînd acest lucru se întîmplă, activitatea lobilor frontali de a aduce lumină în fiinţă scade şi astfel persoana va putea controla mult mai greu agresiunile şi gîndurile negative de tot felul.

Aceste informaţii privitoare la nevoile creierului de lumină şi iubire nu sînt prezentate pentru a aduce acuzaţii mamelor sau familiilor a căror copii au tendinţe comportamentale negative sau suferă de o lipsă de conexiune cu Conştiinţa Supremă. Aceste informaţii sînt prezentate pentru a înţelege că atît creierul cît şi mintea au nevoie de lumină şi iubire pentru a atige uniunea cu Dumnezeu. Acest lucru este foarte important mai ales în prima perioadă a vieţii copilului, în primii ani de viaţă. Dar şi în perioada cînd el devine adult.

În acest sens, deoarece am fost creaţi pentru a ne hrăni cu lumină şi iubire pe tot parcursul vieţii atît la nivelul inimii cît şi al creierului, este necesar că ne autoeducăm pentru a realiza tot ce putem pentru a face creierul şi inima să funcţioneze corect. Sănătatea va fi privită într-un mod diferit după ce ne vom face o autoevaluare a condiţiei şi gradului de funcţionare actuală a creierului nostru. Vechea întrebare dacă ereditatea sau mediul înconjurător este cel mai important ingredient în dezvoltarea comportamentală a omului poate fi astfel mai bine înţeleasă cu ajutorul recentelor desoperiri despre inimă alături de modalităţile recent apărute cum ar fi de exemplu scanarea tomografică.

Este acum momentul să înţelegem profund care este cauza atitudinilor cordiale sau a comportamentelor emoţionale benefice şi să realizăm ce rol important joacă acestea două în evoluţia spirituală a umanităţii. Este necesar să ştim modelul după care am fost creaţi, gradul actual de evoluţie spirituală şi cum să facem ca să exprimăm cît mai bine acest model în viaţa noastră de zi cu zi. Acesta poate că este momentul în care sîntem împuterniciţi să dezvoltăm iubirea noastră faţă de toţi ceilalţi, dar mai ales faţă de bebeluşi şi copii.

Perioada în care trăim este într-adevăr una plină de Graţie! Căci avem la dispoziţie tehnici precum meditaţia sau rugăciunea, avem la dispoziţie muzică, sunete, natura şi numeroasele produse de însănătoşire pe care ni le oferă pămîntul. Provocarea care ni se oferă nu este de a sta informaţi cu aceste noi descoperiri ştiinţifice care ne pot ajuta, ci însăşi să le folosim! Şi să le folosim nu numai pentru noi înşine ci şi pentru comunitatea din care facem parte. Premiul este obţinerea păcii. Provocarea este să ne acceptăm această responsabilitate de a face ca lumea să devină mai bună.

În timp ce cercetările ştiinţifice continuă pentru a îmbogăţi cunoaşterea despe noi înşine ca fiinţe create după modelul divin, poate că în sfîrşit vom fi capabili să înţelegem cît de identici sîntem noi, fiinţele umane, în esenţa noastră, cu Dumnezeu, şi să începem să ne folosim extraordinarele noastre inimi şi creiere pentru a ne accepta unii pe alţii ca o mare familie.