![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
Lumină din luminăGhiocel Balan
Toate articolele scrise de Ghiocel Balan Sărbătoarea Învierii Domnului constituie un prilej de interiorizare şi de reîntîlnire cu Cel ce ne-a dat viaţă nouă, tuturor la începutul Timpului. Dacă suntem deschişi şi atenţi la cîteva din simbolurile şi mesajele pe care ni le comunică an de an cu ocazia sărbătorilor Pascale, putem învia şi noi sufleteşte alături de Cel ce a coborît printre noi ca să ne ridice. Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. E noapte, întunericul cuprinde totul. Doar freamătul frunzelor induce o înfiorare care prevesteşte că ceva minunat e pe cale să se petreacă. Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Preotul iese din altar ridicînd Unica Lumină. Firavă şi pîlpîndă, mirată şi ea de singurătatea ei şi în aceleşi timp de multitudinea de energii care o aşteaptă pentru a fi descătuşate. Încet, încet, se îndreaptă către sufletele care tînjesc după ea şi începe să se dăruiască cu multă iubire. Clopotele încep să bată, căci la început a fost Cuvîntul. O chemare răsună: Veniţi de luaţi lumină! Mai întîi o lumînare, apoi o alta şi o alta şi din ce în ce mai multe vin către Ea şi sorb din lumina Ei. Dar o lumînare nu pierde nimic din ea însăşi cînd aprinde o alta. Din contră, parcă devine şi mai luminoasă. Pe rînd, lumînările deja aprinse dăruiesc aceeaşi lumină - fără ca propria lor strălucire să se micşoreze - şi celorlalte care le-o cer. Iată taina iluminării: Cere şi ţi se va da. Dacă ne apropiem acum lumînarea de oricare din celelalte lumînări deja aprinse, ele vor arde împreună cu o aceeaşi flacără, lumina lor este aceeaşi. Nu mai există lumina mea, lumina ta, nu mai există distincţia nici măcar faţă de Prima Lumină. Şi asta indiferent de forma şi înfăţişarea lumînării, a suportului creat doar pentru a le purta, la fel cum corpurile noastre sînt doar suporturile sufletelor noastre, doar vehicule care au fost făurite numai pentru acest scop. Toate lumînările posedă în ele capacitatea potenţială de a arde la fel ca şi Lumina Necreată, existentă prin ea însăşi. În fiecare din noi există scînteia divină, dar depinde de noi să o aprindem, să mergem în întîmpinarea Luminii. Ascultaţi cu atenţie. Dumnezeu ne cheamă către El neîncetat. Cu fiecare ticăit al ceasului, cu fiecare respiraţie, cu fiecare bătaie a inimii se aude un murmur: Veniţi de luaţi lumină! |
||||
![]() |
![]() |
||||
|
Copyright © 2000-2011 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.
|
|||||